Saturday, October 6

Domnisoara, acasa faci la fel ?


Suntem nesimtiti. Da' rau de tot. Nesimtiti ca dracu'. Nu ne pasa de nimic, si pe langa asta, mai suntem si egoisti. Nesimtiti!
Ciiiine, noi ?! Noi nu, noi suntem doar nepasatori. Asta nu se numeste "nesimtire", ci "instinct de conservare a bunului simt".
Pai cum altfel ? Oriunde merg si fac ceva gresit, intentionat sau nu, sau poate doar instinctual, aud urmatoarea replica: "Dar la tine acasa faci la fel? Iti zic eu, nu faci!"

Ok ok... Sa ramanem la intrebare numai. "Dar la tine acasa faci la fel?". Tonul vocii nici nu mai trebuie mentionat, trebuie sa fie unul aspru si ironic, cu tenta mistruitoare. Daca raspunzi "Da, fac la fel.", esti nesimtit. Daca nu raspunzi, esti tot nesimtit. Deci, ce ar trebui noi sa facem ?!
Stiiiiu, sa nu mai facem. Sa dam dovada de respect si sa aratam ca nu suntem atat de nesimtiti. Dar de ce ? Eu vreau sa fac mizerie, urat din partea mea, dar asta vreau. Eu vreau sa-mi asez picioarele pe scaunul din fata in microbuz. Iar cand soferul ma va intreba "Domnisoara, acasa la tine faci la fel?", eu ce-ar trebui sa-i raspund?! "Da, fac la fel si acasa." Neah, s-ar confirma chestia mai sus amintita.
Ei, si ce ?
Vreau eu sa ma simt bine si confortabil. Trantesc usa la magazin. Ei, si ce ?! Pun pariu ca dupa ce vanzatorul isi termina tura, face la fel.

Si ajungand la altele, cum ar fi sa iesi dezabracat pe strada? Am fi nesimtiti. Am fi acuzati ca instigam la anumite actiuni, nesimtite, si ele. Deci, am fi nesimtiti. Am dovedi ca nu avem pic de respect atat fata de noi, cat si fata de ceilalti. Ei, si ce ?
Lumea e proasta. Si mai mult de atat, e incuiata. Da' rau de tot. 

Nu demult, am iesit cu o buna prietena la un suc si o prajitura. Mie imi place sa ma joc cu paiul, cum am mai mentionat si intr-un alt post. Sorband eu asa, galant si elegant, patimas, din sticla de Cola ce se ridica maiestuoasa in fata mea, faceam asa-numitii "bulbuci" cu paiul. O duduie, undeva in spatele meu, rapusa de infernalul zgomot, s-a intorsc vijelios spre mine si ce crezi ca m-a intrebat?! Exact, "Acasa faci la fel la masa? Termina te rog".
Terminasem. Nu pentru ca asa a zis ea, ci pentru ca mi se terminase sucul.
La nici 5 minute dupa intamplare, ridic lingurita in mana si o infig in prajitura.
Si cum aveam multe de povestit cu acea prietena, vorbeam cu gura plina, deci vorbeam mancand. Deci plescaiam. Duduia, inevitabil, s-a intors iar la mine, cu aceeasi privire de repros, de data asta dandu-mi replica: "Domnisoara, dar te-am rugat frumos. Nu cred ca acasa plescai cand mananci." Si revenind la masa ei, mormai un "Mari nesimtiti, dom'le!"
Nesimtiti, de ce ? I-am incalcat eu vreo proprietate ? Nu am plescait pe locul ei de la masa ei si in farfuria ei. Nu exista o lege la intrarea in cafenea unde sa scrie "Va rugam nu plescaiti. Multumim de intelegere." Fiecare e liber sa faca ce vrea, atata timp cat traim intr-o tara democratica.
Si daca sunt nesimtita, ce ? E meritul meu. Cu avantaje, cu dezavantaje, eu sufar de pe urma lor, nu altu'.

Mari nesimtiti. Ei si daca tot suntem atat de nesimtiti si nici nu putem dezminti afirmatia, macar ar fi bine sa ne obisnuim cu ideea. Cum care idee ? Ideea ca suntem niste mari nesimtiti
Si cum ar trebui s-o facem ? Ei bine, asta nici eu nu stiu, poate ma mai gandesc pana la postul viitor sau poate ai tu vreo idee. (ah am uitat, ideile tale pentru mai tarziu caci serviciul de comment-uri imi este inaccesibil momentan - bug or something.) 
Cat despre duduie, tare mi-ar fi placut sa-i dau urmatoarea replica:
"Dar dvs de ce fumati in capul nostru? Acasa faceti la fel, fumati cand altu' mananca?"

Nesimtitilor! :)

1 comment:

Ariel Constantinof said...

OMFG, nice post :D mai ales raspunsul de la sfarsit.

Totusi, misto e atunci cand un mos/o baba te face nesimtit ca nu te-ai inchinat si tu cand ai trecut pe langa biserica.