dighididum!

iata ca suntem "la anu" ... va zic eu din mica mea pauza. Bineee, vedem noi daca e mica sau nu, inca sunt in pauza :)) pt ca pur si simplu nu mi gasesc timpul sa scriu, da las ca revin eu. curand.


* S-au adunat niste lepse, da mai da-le incolo, nu am timp :)).Tre sa modific cate ceva in setari privind disponibilitatea commenturilor, da' stii ceva ?! Mai da-le incolo si de commenturi. Cred ca pauza asta e foarte bine meritata. Consider ca starea "cichi cichi" e inca in floare si stiti prea bine ca nu pot scrie in asemenea conditii. (ma rog, nu ceva serios). Dar las ma, revin, asta e sigur, mai tarziu, dar revin.
Pana atunci, voi sa fiti sanatosi si bucurati-va de zapada, frig, viscol, drumuri blocate, ghetus, maini/picioare rupte si... iarna, intr-un cuvant.


























*Acest post este un pamflet. Va rugam a fi tratat ca atare.

De An Nou, un an nou.

     Inca cateva ore si intram cu desavarsire in anul 2008, an cu numar par, an al sobolanului in zodiacul chinezesc, si, speram noi, unul cat mai prosper si fericit.
     Dar nu inainte de a ne gandi putin, de a reflecta la ce anume am realizat noi in anul care tocmai se chinuie sa treaca.
     Pe lista realizarilor (inter)nationale, poate chiar in top, se afla aderarea Romaniei in UE. De altfel, faptul ca a 5736472-a editie a unor emisiuni cum ar fi Dansez Pentru Nimic, Megabluff sau Stupize,Stupize a avut loc, faptul ca nea Becali isi scoate CD, si bineinteles inegalabila, senzationala, fara pereche si de negasit Elodia, sunt la fel de importante, sau chiar mai mult.
 
     Dar bine, nu ne priiveste asta pe noi. Hai sa ne gandim la lucruri personale.




Stiti ce ? Ganditi-va voi :))) eu am plecat. ne citim la anu.

tag cloud - tocmai de aceea.

nesemnificari
imbulzeala
verde
"he toook heer to aa mooovieeee... \:D/... but so did I."
farduri!?
rasete
carusel
multiplayer
poetic
fast-food
biletele
matinal
copil
portocala
piele
a turna
rezolutie
ochi de apa
bisexualitate
abonamente
to be or not to be?
om de zapada
plastic
boem
ireversibil
a butona
cumva
beep
zgomot
dedesubt
farfurii
jucator
urme
tavan gol
placere
monologue
in transa
salata
perfectiune
acum
oras
"send"
tu
puncte puncte
eu
pauza
noi
final
oare ?!

Wanna buy a life ?

Mi-am dat seama cat de complexati pot fi unii oameni. Si nu, nu e vorba de mine. Mi-am dat seama ce viata grea duc acestia, in ciuda aparentelor si imaginii pe care se mandresc sa le afiseze. Mi-am mai dat seama si ca, in ciuda atitudinii de "nu-mi pasa", se zbat ca pestii pe uscat (banala comparatie, da, stiu), facand tot posibilul sa realizeze anumite lucruri, nu pentru ei, ci pentru ochiu' celorlalti, doar pentru a cladi acea imagine, cat mai solid posibil, putandu-se ascunde in voie in spatele ei.
Pentru unii dintre voi, aceasta situatie e posibil sa para ridicola, pentru altii penibila iar pentru cei mai multi, puerila.

Mie mi se pare grav. De ce zic asta ? Pentru ca majoritatea oamenilor care sunt asa, nu sunt din vina lor. Nu asa au dorit sa fie, ci asa au ajuns in urma unor actiuni, care da, au depins de ei. Poate doar aici a fost vina lor. Poate unora le pare rau. Poate cativa si regreta.

~ Dar hei... cumva incerc sa le iau apararea ?! Nu sunt un avocat, si nici nu-mi doresc asta. Nu vreau asta. De fapt nu vreau sa iau apararea nimanui, mai ales a unei mese de oameni. Deci nu asta. ~

Dar poate multora nu le pasa. Poate celor mai multi... chiar le place. La aceasta categorie, nu mai iau apararea. Aici imi intru in celalalt rol: cel al judecatorului. Pffff, vorbesc prostii. :))

Nu, ramane sa deduci tu ce vrei, I'm off by now.

Nu inainte sa zic si urmatoarea:
GET A LIFE. or else, buy one.





PS: Fotografia nu reprezinta in niciun fel continutul acestui articol.

down the town square.

Coboara in graba scarile ponosite ale blocului. Nu stie unde se duce. 


Aerul racoros si totusi poluat al micii metropole o face sa se simta ca acasa. Era acasa.
 Vroia, insa, sa se asigure de asta. 
Cu pasi de soldatel porneste pe langa magazinul de dulciuri, langa care se opreste o secunda. Priveste si tace. Trece, pe rand, prin fata bancii unde oamenii isi lasa veniturile financiare dar si morale, familiare si altele de gen, prin fata statiei de autobuz de unde vin si pleaca calatorii, dar aceia care nu calatoresc, si prin fata magazinului cu bijuterii, locul unde,dupa parerea ei, doar cucoanele respectate, sotiile de politicieni si damele cele rasfatate isi permit numai sa intre.
Undeva, prin toata monotonia burgheza e micului oras, unde sunt fie calatori ce nu calatoresc, adica oameni de rand, fie vreo dama din cele de mai sus, ea viseaza la parcuri de distractii, pick-up-uri si dicteuri automate in cateva minute.


Urca relaxata scarile primitoare ale blocului. Stie unde a fost.

Yellow lemon in my head.

Mi-e asa o pofta de lamai! Mi-e asa o pofta incat... incat... incat nu stiu. Dar mi-e atat de pofta de lamai!
 Sfarsitul de saptamana ce tocmai e pe sfarsite (ui ce fel suna) a fost unul cum nu se poate mai plictisitor. 
Stat in casa, privit la tv chestii total neinteresante, sau fara vreun subiect (cum de altfel e plina grila de asa ceva), pfffffffffffffffffffffffffffffffffffffff, 2-3 filme, o tentativa de a citi ceva, pierdut vremea in fata PC-ului si... dormit. Si cam atat.
Pentru o fractiune de secunda mi-am dorit sa vina luni (macar asa aveam ceva de facut)




PS 1: A da, prima ninsoare de anul asta de la malul marii, aseara.


PS 2: Arata prea bine lamaile din fotografia aia, incat as comite pacate pentru ele.

Luni si luni.

O zi de luni nu vine niciodata singura.

De ce nu-mi plac mie zilele de luni ?! Sau de ce nu ne plac noua, in general noua, zilele de luni ?! Pai asta nu stiu, sau nu sunt in masura sa raspund pentru fiecare. Dar sunt in masura sa raspund pentru mine.
Nu-mi plac zilele de luni.

Fiindca te rup din amorteala atat de placuta a weekendului, si te arunca parca vijelios in noua saptamana. Uneori simti ca parca nici nu te-ai putut bucura ca lumea de ziua de sambata, ca pac! e duminica, cu tot cu repausul ei duminical. Si nici duminicile nu ne plac, fiindca le traim cu ideea ca a doua zi urmeaza luni. Nu apuci sa termini ce poate nici n-ai inceput intr-o zi de weekend, ca a si trecut saptamana. E din nou luni, din nou faci aceeasi chestie ca si saptmana trecuta. Bucatele.

Fiindca luni dimineata te trezesti cel mai obosit. Ai vrea sa arunci ceasul pe geam, undeva, cat mai departe, sa-ti afunzi capul tot mai adanc in perna, sa te ghemuiesti zgribulit in plapuma, la caldurica, si sa adormi. Sa uiti ca e luni.

Fiindca aduc intotdeauna ceva cu ele. Dar niciodata ceva nou. Neaa, niciodata. N-ati obsevat ca de ceva vreme (multa) nimic foarte important nu se mai intampla in zilele de luni ?! (Nici macar Ziua Nationala nu cade intr-o luni) Zilele de luni aduc cu ele rutina. Iar faci acelasi lucru, te trezesti, cum am spus, mai obosit ca nicicand, si pleci.

Fiindca a doua zi urmeaza marti. Aici n-am niciun comentariu exagerat.