down the town square.

Coboara in graba scarile ponosite ale blocului. Nu stie unde se duce. 


Aerul racoros si totusi poluat al micii metropole o face sa se simta ca acasa. Era acasa.
 Vroia, insa, sa se asigure de asta. 
Cu pasi de soldatel porneste pe langa magazinul de dulciuri, langa care se opreste o secunda. Priveste si tace. Trece, pe rand, prin fata bancii unde oamenii isi lasa veniturile financiare dar si morale, familiare si altele de gen, prin fata statiei de autobuz de unde vin si pleaca calatorii, dar aceia care nu calatoresc, si prin fata magazinului cu bijuterii, locul unde,dupa parerea ei, doar cucoanele respectate, sotiile de politicieni si damele cele rasfatate isi permit numai sa intre.
Undeva, prin toata monotonia burgheza e micului oras, unde sunt fie calatori ce nu calatoresc, adica oameni de rand, fie vreo dama din cele de mai sus, ea viseaza la parcuri de distractii, pick-up-uri si dicteuri automate in cateva minute.


Urca relaxata scarile primitoare ale blocului. Stie unde a fost.