Inca de la varste fragede suntem invatati ce e bine si ce nu. Ce trebuie sa facem, cum anume, de ce, dar mai ales ce sa nu facem, cum anume, si bineinteles de ce. Toate acestea, ei bine, ne sunt servite involuntar (sau nu), indiferent de vointa noastra, si uneori chiar ajuta... Daaaar, toate acestea, fara un motiv.
Ni se spune "nu face aia!" dar nu ni se da si o oarecare explicatie de ce sa nu o facem. Pur si simplu nu face aia!
La fel ca si oricine, si eu de asemenea, am fost invatata sa nu fac anumite lucruri. Fara explicatii ulterioare, bineinteles.
Si, ca un copil curios ce ma aflu, tocmai pentru ca nu mi se explica de ce nu, vreau, cum este si normal, sa aflu singura. De aceea, toate lucrurile interzise, intotdeauna, vor fi tanjite. Poate din dorinta de a vedea ce e cu acel "nu" sau poate doar pentru ca nu exista un motiv concret care sa ne arate ca intr-adevar nu e bine.
Apoi vin mustrarile (uneori de constiinta, dar de cele mai multe ori din partea celorlalti) cum ca am facut ceva foarte, extrem, inegalabil de rau. Cand de fapt noi doar am incercat sa aflam de ce nu e bine.
Nu apasa butonul rosu!
Si daca totusi o fac ?! Explodeaza lumea si imprastie peste tot floricele de porumb si bomboane de ciocolata. Ce e atat de rau in asta ?!
Ce e atat de rau e ca nimeni nu isi da seama.
Apasa pe butonul rosu!
No comments:
Post a Comment