Va rog frumos, ridicati-mi o statuie !

Nu recent, mi-am dat seama in ce fel de tara traim. Urata. Ar fi cuvantul cel mai potrivit.

Si nu urata din punct de vedere peisagistic neaparat (desi nici asa nu stam grozav), ci din punct de vedere politic, economic, dar mai ales social.



O sa-mi exprim parerea din statutul meu de roman de mijloc. Eu, un simplu cetatean cu drepturi depline (probabil...), care face parte din generatia din jurul anului '89 & Co., unul din marii mici romani.



Si, cum si eu sunt om, deci un adevarat animal social, am drepturi, libertati, dorinte, idei, dar mai ales opinii. Proaste, gresite, eronate, fara sens si chiar misogine, sunt opiniile mele.

Nu vreau sa fiu important, nicidecum. (am impresia ca e destul de greu sa fii un om important in aceasta tara) Dar totusi, vreau sa ma simt important. Nu pentru tine, nu pentru Xulescu, nu pentru Cutarica. Pentru mine.

Meanwhile... sunt un om prea indiferent ca sa imi pese daca sunt sau nu important pentru altii.



Stiind toate astea, fara vlaga si secatuit de orice tip de chef de a fi cineva... Vreau sa fac ceva!


Pai.. daca atatia "oameni de cultura" si "de afaceri" si "de stat" din tarisoara asta sunt importanti.. eu de ce n-as fi ?!
Nu ii consider pe acesti oameni foarte presus de clasa de mijloc. Ei se considera astfel. Ba din contra, nu vreau sa se creada ca mi-as dori sa fiu in locul lor. Nici pe departe.
Dar vreau sa fac ceva! Nu stiu ce, dar ceva!
Altceva decat sa ma duc in mijlocul autostrazii si sa tip/urlu/atac/impusc/crizez (ok, am mers cam departe).
Sa fac ceva entru care sa ma consider, macar pentru o clipa, un om important.

Haideti sa facem ceva! Nu-i lasati pe astia sa ne conduca! Nu trebuie sa ne conformam unor reguli care exista doar pe hartie. Chiar nu e necesar. Suntem niste mari mici romani!
Trebuie sa fim marii mici romani!

Va rog frumos, ridicati-mi o statuie!
Dau bine la televizor, am si o mica declaratie...

Vreau o strada cu numele meu.