Cand mi-e sila...

Mi-e sila ca nu pot. Mi-e sila.

Mi-e sila cand nu mai am nimic de spus. Mi-e sila.

Mi-e sila cand nu cred in nimeni. Mi-e sila.

Mi-e sila ca trebuie. Mi-e sila.

Mi-e sila ca nu stiu ce zic. Mi-e sila.

Mi-e sila ca nu sunt atenta. Mi-e sila.

Mi-e sila ca nu imi pasa. Mi-e sila.

Mi-e sila cand e greu. Mi-e sila.

Mi-e sila cand nu sunt in stare. Mi-e sila.

Mi-e sila cand totul se naruie. Mi-e sila.

Mi-e sila cand nu fac nimic. Mi-e sila.
Mi-e sila cand tac. Mi-e sila.

Mi-e sila cand privesc in gol. Mi-e sila.

Mi-e sila cand imi aud ecoul. Mi-e sila.

Mi-e sila cand nu stiu. Mi-e sila.

Mi-e sila cand ma gandesc ca as fi putut. Mi-e sila.

Mi-e sila cand regret. Mi-e sila.

Mi-e sila cand spun lucrurilor pe nume. Mi-e sila.

Mi-e sila cand nu am motive. Mi-e sila.
Mi-e sila cand urasc. Mi-e sila.

Mi-e sila cand nu am habar de ce se intampla. Mi-e sila.
Mi-e sila cand nu am. Mi-e sila.

Mi-e sila cand nu incerc. Mi-e sila.

Mi-e sila cand imi e lene. Mi-e sila.

Mi-e sila ca nu vreau. Mi-e sila.

Mi-e sila ca sunt indiferenta. Mi-e sila.

Mi-e sila ca nu observ. Mi-e sila.

Mi-e sila ca nu sunt. Mi-e sila.

Cu toate aceste afirmatii contradictorii, imi place cand mi-e sila.