Thursday, November 8

Luni si luni.


O zi de luni nu vine niciodata singura.

De ce nu-mi plac mie zilele de luni ?! Sau de ce nu ne plac noua, in general noua, zilele de luni ?! Pai asta nu stiu, sau nu sunt in masura sa raspund pentru fiecare. Dar sunt in masura sa raspund pentru mine.
Nu-mi plac zilele de luni.

Fiindca te rup din amorteala atat de placuta a weekendului, si te arunca parca vijelios in noua saptamana. Uneori simti ca parca nici nu te-ai putut bucura ca lumea de ziua de sambata, ca pac! e duminica, cu tot cu repausul ei duminical. Si nici duminicile nu ne plac, fiindca le traim cu ideea ca a doua zi urmeaza luni. Nu apuci sa termini ce poate nici n-ai inceput intr-o zi de weekend, ca a si trecut saptamana. E din nou luni, din nou faci aceeasi chestie ca si saptmana trecuta. Bucatele.

Fiindca luni dimineata te trezesti cel mai obosit. Ai vrea sa arunci ceasul pe geam, undeva, cat mai departe, sa-ti afunzi capul tot mai adanc in perna, sa te ghemuiesti zgribulit in plapuma, la caldurica, si sa adormi. Sa uiti ca e luni.

Fiindca aduc intotdeauna ceva cu ele. Dar niciodata ceva nou. Neaa, niciodata. N-ati obsevat ca de ceva vreme (multa) nimic foarte important nu se mai intampla in zilele de luni ?! (Nici macar Ziua Nationala nu cade intr-o luni) Zilele de luni aduc cu ele rutina. Iar faci acelasi lucru, te trezesti, cum am spus, mai obosit ca nicicand, si pleci.

Fiindca a doua zi urmeaza marti. Aici n-am niciun comentariu exagerat.

1 comment:

Erika said...

si ziua de duminica e deprimanta pentru ca stii ca urmeaza iar luni...