The road to APROZAR

M-am ridicat de pe canapea, si la comanda suprema a reginei, a fost nevoie sa-mi scot capsorul ciufulit si fragil din cuib, pentru a-i indeplini acesteia dorinta.Asadar, asa supusa, m-am trezit eu, mica si neajutorata, fix in mijlocul unei sosele maari maaari. 
Ce e de facut in aceste conditii ?! Ma supun. Pornesc asa usor si lent si incet si agale si bland spre stanga (niciodata n-o sa intelegeti de ce), si iaca ma intalnesc cu ceainicul fermecat care imi promite indeplinirea a 3 majore dorinte numai daca raman cu el, sa-i tin de urat si sa-l ajut sa puna ceai in cesti, la trecatori si la oamenii obositi care vin de pe camp.
Eu nuuu si nuuuu! Si am plecat mai departe.
Traversez strada, tot spre stanga, si dau nas in nas cu Stapanul Acelor de Siguranta, mare, impunator si sever, cu un aer foarte dur, care emana o foarte mare putere de convingere, mai ales daca nu ti-ai luat micul dejun. El imi spune, pe tonul grav al vocii sale, ca daca raman cu el, sa-i fiu secretar, ma va apara de rele oricand va fi nevoie.
 Eu nuuu si nuuuu. Si am plecat mai departe.
Ajung la colt, si dintr-o pubela de gunoi tup! un iepuras alb, dar mai mult negru decat alb. Gingas si harnic, imi propune sa raman cu el si sa-l ajut la curatenia orasului. In schimb, daca fac asta, el va veni in fiecare zi si imi va face patul dimineata si imi va strange si masa in bucatarie (ca si-asa niciodata n-am timp de asta).
Eu nuuu si nuuuu! Si plec mai departe.
Dupa toate aceste patanii, vantul ma indreapta fix in aprozarul cu prelata portocalie, de unde eu ii cumpar magnificii castraveti pentru regina.
Extrem de bucuroasa, ma intorc spre casa, iar pe drum le las cate un castravete iepurasului, Stapanalui Acelor de Siguranta si ceainicului fermecat, asa, sa fac o fapta buna.


Morala... gasiti-o voi :)