De An Nou, un an nou.

     Inca cateva ore si intram cu desavarsire in anul 2008, an cu numar par, an al sobolanului in zodiacul chinezesc, si, speram noi, unul cat mai prosper si fericit.
     Dar nu inainte de a ne gandi putin, de a reflecta la ce anume am realizat noi in anul care tocmai se chinuie sa treaca.
     Pe lista realizarilor (inter)nationale, poate chiar in top, se afla aderarea Romaniei in UE. De altfel, faptul ca a 5736472-a editie a unor emisiuni cum ar fi Dansez Pentru Nimic, Megabluff sau Stupize,Stupize a avut loc, faptul ca nea Becali isi scoate CD, si bineinteles inegalabila, senzationala, fara pereche si de negasit Elodia, sunt la fel de importante, sau chiar mai mult.
 
     Dar bine, nu ne priiveste asta pe noi. Hai sa ne gandim la lucruri personale.




Stiti ce ? Ganditi-va voi :))) eu am plecat. ne citim la anu.

Pic of the Week

Pic of the Last Week

fiindca am uitat.

De Craciun, fii mai bun!

Fii adevarat!
Zambeste mai mult
Comunica cu cei din jur
Ajuta
Fii acolo atunci cand trebuie
Daruieste
Primeste
Simte

Imi pare rau ca nu mai am timp sa scriu, ocupata zilele astea. Las' ca ma revansez, promit!
si gata ca suna a slogan de ProTv :))





Sarbatori fericite, un Mos Craciun cat mai darnic si toate cele!

tag cloud - tocmai de aceea.

nesemnificari
imbulzeala
verde
"he toook heer to aa mooovieeee... \:D/... but so did I."
farduri!?
rasete
carusel
multiplayer
poetic
fast-food
biletele
matinal
copil
portocala
piele
a turna
rezolutie
ochi de apa
bisexualitate
abonamente
to be or not to be?
om de zapada
plastic
boem
ireversibil
a butona
cumva
beep
zgomot
dedesubt
farfurii
jucator
urme
tavan gol
placere
monologue
in transa
salata
perfectiune
acum
oras
"send"
tu
puncte puncte
eu
pauza
noi
final
oare ?!

poezii cu peronul pe partea dreapta

“Poezii cu peronul pe partea dreapta este defapt un volum de ganduri, unele spontane, dar nu neaparat fara logica, unele gandite indelung si altele, poate mai simplu, nascute doar din sentimente.
Poezii cu peronul pe partea dreapta este o proiectie a gandurilor mele si modului in care acestea s-au schimbat pe parcursul unui an, an in care versurile ce acum apar in carte au fost scrise”

Dap, a fost lansata. In maxim 3 zile o am si eu. Rau nu-mi pare ca n-am fost la lansare, am auzit ca traficul bucurestean a fost mai mult decat obositor perioada asta.








Mood: Oh no! Oh my! - Walk in the park
 

Pic of the Week

The road to APROZAR

M-am ridicat de pe canapea, si la comanda suprema a reginei, a fost nevoie sa-mi scot capsorul ciufulit si fragil din cuib, pentru a-i indeplini acesteia dorinta.Asadar, asa supusa, m-am trezit eu, mica si neajutorata, fix in mijlocul unei sosele maari maaari. 
Ce e de facut in aceste conditii ?! Ma supun. Pornesc asa usor si lent si incet si agale si bland spre stanga (niciodata n-o sa intelegeti de ce), si iaca ma intalnesc cu ceainicul fermecat care imi promite indeplinirea a 3 majore dorinte numai daca raman cu el, sa-i tin de urat si sa-l ajut sa puna ceai in cesti, la trecatori si la oamenii obositi care vin de pe camp.
Eu nuuu si nuuuu! Si am plecat mai departe.
Traversez strada, tot spre stanga, si dau nas in nas cu Stapanul Acelor de Siguranta, mare, impunator si sever, cu un aer foarte dur, care emana o foarte mare putere de convingere, mai ales daca nu ti-ai luat micul dejun. El imi spune, pe tonul grav al vocii sale, ca daca raman cu el, sa-i fiu secretar, ma va apara de rele oricand va fi nevoie.
 Eu nuuu si nuuuu. Si am plecat mai departe.
Ajung la colt, si dintr-o pubela de gunoi tup! un iepuras alb, dar mai mult negru decat alb. Gingas si harnic, imi propune sa raman cu el si sa-l ajut la curatenia orasului. In schimb, daca fac asta, el va veni in fiecare zi si imi va face patul dimineata si imi va strange si masa in bucatarie (ca si-asa niciodata n-am timp de asta).
Eu nuuu si nuuuu! Si plec mai departe.
Dupa toate aceste patanii, vantul ma indreapta fix in aprozarul cu prelata portocalie, de unde eu ii cumpar magnificii castraveti pentru regina.
Extrem de bucuroasa, ma intorc spre casa, iar pe drum le las cate un castravete iepurasului, Stapanalui Acelor de Siguranta si ceainicului fermecat, asa, sa fac o fapta buna.


Morala... gasiti-o voi :)
 
 

in regula !?

- Eu am terminat aici.
- In regula, nicio problema!
- Acum voi pleca.
- In regula, nicio problema!
- O sa cumpar cate ceva, am vazut eu ceva.
- In regula, nicio problema!
- Iau portofelul.
- In regula, nicio problema!
- Al tau.
- Da' bine, nu crezi ca-mi faci cam multe probleme ?!

Pic of the Week.

Asa. Ca-mi place mie.

Wanna buy a life ?

Mi-am dat seama cat de complexati pot fi unii oameni. Si nu, nu e vorba de mine. Mi-am dat seama ce viata grea duc acestia, in ciuda aparentelor si imaginii pe care se mandresc sa le afiseze. Mi-am mai dat seama si ca, in ciuda atitudinii de "nu-mi pasa", se zbat ca pestii pe uscat (banala comparatie, da, stiu), facand tot posibilul sa realizeze anumite lucruri, nu pentru ei, ci pentru ochiu' celorlalti, doar pentru a cladi acea imagine, cat mai solid posibil, putandu-se ascunde in voie in spatele ei.
Pentru unii dintre voi, aceasta situatie e posibil sa para ridicola, pentru altii penibila iar pentru cei mai multi, puerila.

Mie mi se pare grav. De ce zic asta ? Pentru ca majoritatea oamenilor care sunt asa, nu sunt din vina lor. Nu asa au dorit sa fie, ci asa au ajuns in urma unor actiuni, care da, au depins de ei. Poate doar aici a fost vina lor. Poate unora le pare rau. Poate cativa si regreta.

~ Dar hei... cumva incerc sa le iau apararea ?! Nu sunt un avocat, si nici nu-mi doresc asta. Nu vreau asta. De fapt nu vreau sa iau apararea nimanui, mai ales a unei mese de oameni. Deci nu asta. ~

Dar poate multora nu le pasa. Poate celor mai multi... chiar le place. La aceasta categorie, nu mai iau apararea. Aici imi intru in celalalt rol: cel al judecatorului. Pffff, vorbesc prostii. :))

Nu, ramane sa deduci tu ce vrei, I'm off by now.

Nu inainte sa zic si urmatoarea:
GET A LIFE. or else, buy one.





PS: Fotografia nu reprezinta in niciun fel continutul acestui articol.

down the town square.

Coboara in graba scarile ponosite ale blocului. Nu stie unde se duce. 


Aerul racoros si totusi poluat al micii metropole o face sa se simta ca acasa. Era acasa.
 Vroia, insa, sa se asigure de asta. 
Cu pasi de soldatel porneste pe langa magazinul de dulciuri, langa care se opreste o secunda. Priveste si tace. Trece, pe rand, prin fata bancii unde oamenii isi lasa veniturile financiare dar si morale, familiare si altele de gen, prin fata statiei de autobuz de unde vin si pleaca calatorii, dar aceia care nu calatoresc, si prin fata magazinului cu bijuterii, locul unde,dupa parerea ei, doar cucoanele respectate, sotiile de politicieni si damele cele rasfatate isi permit numai sa intre.
Undeva, prin toata monotonia burgheza e micului oras, unde sunt fie calatori ce nu calatoresc, adica oameni de rand, fie vreo dama din cele de mai sus, ea viseaza la parcuri de distractii, pick-up-uri si dicteuri automate in cateva minute.


Urca relaxata scarile primitoare ale blocului. Stie unde a fost.

Pure Morning. or not.

Am primit o leapsa de la un Alex sa scriu un post despre cele 5 lucruri fara de care nu as putea incepe o zi ca lumea. Eu am sa fiu fetita ascultatoare si am sa ma conformez.

Deci, asadar si prin urmare, un prim lucru fara de care dimineata mea nu ar mai avea sens e telefonul mobil. Telefonul mobil, pe care, de altfel, il urasc. Da, imi urasc telefonul mobil. Asa mic, chinuit, zgariat, cu margelutele care atarna de el, asa mic cum e el, il urasc. Dar fara de el nu pot incepe o dimineata ca lumea, pentru ca ziua mea n-ar mai incepe dimineata, ci undeva pe la ora pranzului. Da, daca nu ar fi acea sonerie care, sa fiu sincera, e de-a dreptul enervanta, probabil n-as mai fi apucat nicio dimineata :)). Deci clar, telefonul mobil e un obiect indispensabil.

Un al doilea lucru este periuta de dinti (si pasta, evident). Pentru ca nu se poate fara, pur si simplu.

Nr. 3. Iaurt, niciodata simplu. Pentru ca mi se pare cel mai usor aliment de digerat dimineata, mai ales in graba.

On the fourth place, actiunea se muta in mediul extern. Mijlocul de transport. Pentru ca trebuie, nu pentru ca ar fi vreun moft si eu nu vreau sa-mi tocesc incaltamintea mergand pe jos. Oricum, pot spune chiar ca iubesc sa merg cu microbuzul, mai ales dimineata devreme. Fiindca atunci poti sa vezi expresii diferite ale acelorasi oameni, plictisiti si amortiti de somn, majoritatea. Oh da, iubesc asta :))

Numarul cinci. Ei bine, numarul 5. Da, shinshi! Chiar nu stiu. Sa fie oare... ? Ah nu, nu aia. Nu stiu care ar fi numarul 5. Asadar, ma opresc la 4.

Yellow lemon in my head.

Mi-e asa o pofta de lamai! Mi-e asa o pofta incat... incat... incat nu stiu. Dar mi-e atat de pofta de lamai!
 Sfarsitul de saptamana ce tocmai e pe sfarsite (ui ce fel suna) a fost unul cum nu se poate mai plictisitor. 
Stat in casa, privit la tv chestii total neinteresante, sau fara vreun subiect (cum de altfel e plina grila de asa ceva), pfffffffffffffffffffffffffffffffffffffff, 2-3 filme, o tentativa de a citi ceva, pierdut vremea in fata PC-ului si... dormit. Si cam atat.
Pentru o fractiune de secunda mi-am dorit sa vina luni (macar asa aveam ceva de facut)




PS 1: A da, prima ninsoare de anul asta de la malul marii, aseara.


PS 2: Arata prea bine lamaile din fotografia aia, incat as comite pacate pentru ele.

3 word story, ciocolata si... cichi cichi.

In urma starii tot mai aprofundate de voie buna (mai ales din ultima vreme) pot rezulta anumite... 
hai sa le numim simplu chestii.

Uite aici un exemplu pur de plictiseala acuta in combinatie cu fericire neinteleasa:

Ana Molly (11/9/2007 9:51:47 PM): candva in canal
lemon (11/9/2007 9:51:57 PM): , pe vreama cand
lemon (11/9/2007 9:52:02 PM): vremea*
Ana Molly (11/9/2007 9:52:31 PM): cateii erau detectivi
lemon (11/9/2007 9:52:46 PM): si umblau cu
Ana Molly (11/9/2007 9:53:09 PM): maimutele mici,pufoase
lemon (11/9/2007 9:53:35 PM): si cu moaca
Ana Molly (11/9/2007 9:54:32 PM): de paparazz verde
lemon (11/9/2007 9:54:55 PM): [verde ] , traia un smoc (in canal)
Ana Molly (11/9/2007 9:55:09 PM): []
Ana Molly (11/9/2007 9:56:20 PM): marele infractor de
lemon (11/9/2007 9:56:43 PM): dvd-uri piratate si
Ana Molly (11/9/2007 9:57:03 PM): papusi gonflabile pt
lemon (11/9/2007 9:57:15 PM): placerile sexuale ale
Ana Molly (11/9/2007 9:57:41 PM): pisicilor,dusmanii[de temut ai] cainilor
lemon (11/9/2007 9:58:17 PM): [punct]. aceste papusi aveau
Ana Molly (11/9/2007 9:58:22 PM): )
lemon (11/9/2007 9:58:26 PM):
Ana Molly (11/9/2007 9:58:39 PM): doua capete si
lemon (11/9/2007 9:59:06 PM): 18 gauri pentru [}
Ana Molly (11/9/2007 9:59:20 PM): pisicileee din satra
lemon (11/9/2007 9:59:53 PM): , care sufereau fiindca
Ana Molly (11/9/2007 10:00:04 PM): gaurilee erau largi
lemon (11/9/2007 10:00:20 PM): pentru dotarile lor
Ana Molly (11/9/2007 10:01:04 PM): [.]cateii ,desteptii pamantuluii
lemon (11/9/2007 10:01:33 PM): erau mai dotati
Ana Molly (11/9/2007 10:02:11 PM): siii au pus[in aplicare]
lemon (11/9/2007 10:03:03 PM): procesul de largire []
Ana Molly (11/9/2007 10:03:25 PM): a confectionarii papusilor[]
lemon (11/9/2007 10:05:40 PM): pentru functionarea buna
Ana Molly (11/9/2007 10:06:35 PM): a camasilor de[fortza]
lemon (11/9/2007 10:07:08 PM): [.]. dar pisicile simteau [nevoia]
Ana Molly (11/9/2007 10:07:36 PM): sa se razbune
lemon (11/9/2007 10:07:55 PM): pe caini fiindca
Ana Molly (11/9/2007 10:08:29 PM): ele erau proaste
lemon (11/9/2007 10:08:47 PM): (ba nuuu) si impotente daaar..
Ana Molly (11/9/2007 10:09:14 PM): gasesc intr-o zi
lemon (11/9/2007 10:09:27 PM): o acadea fermecata
Ana Molly (11/9/2007 10:09:48 PM): care indeplinea 3
lemon (11/9/2007 10:10:01 PM): fantezii sexuale [] si
Ana Molly (11/9/2007 10:10:32 PM): [aoleoo)]asa ele planuiesc
lemon (11/9/2007 10:11:29 PM): [ starea e de vina] sa-si aleaga fantezia [si]
Ana Molly (11/9/2007 10:12:20 PM): [ai mancat cioco cu viagra?]marea pisica din
Ana Molly (11/9/2007 10:12:29 PM): [))}
lemon (11/9/2007 10:13:09 PM): [nu stiu ce aveau cerealele alea.. dar.. e vizibil] tronul placerilor [pffff] decide
Ana Molly (11/9/2007 10:14:17 PM): sa divulge planul[cateiilor presedintelui aristrocratiei din oraslol]
lemon (11/9/2007 10:15:20 PM): [uu] [punct]
lemon (11/9/2007 10:15:28 PM): dar incepe ploaia [si]
Ana Molly (11/9/2007 10:15:58 PM): acadeaua se topeste
lemon (11/9/2007 10:16:29 PM): curgand secsi pe
lemon (11/9/2007 10:16:30 PM):
Ana Molly (11/9/2007 10:16:51 PM): pe chelia pisicii
lemon (11/9/2007 10:17:11 PM): aceasta devenind stralucitoare
Ana Molly (11/9/2007 10:18:02 PM): si orbind pisicile
lemon (11/9/2007 10:18:27 PM): nemaiputand folosi papusa
Ana Molly (11/9/2007 10:18:50 PM): deoarece nu nimereau[gaurile]
lemon (11/9/2007 10:19:13 PM): comitand faulturi si [)]
Ana Molly (11/9/2007 10:19:31 PM): desumfland papusa fabuloasa
lemon (11/9/2007 10:19:56 PM): , ramanand fara jucarie [sexuala]
Ana Molly (11/9/2007 10:20:29 PM): plangand in hohote
lemon (11/9/2007 10:20:46 PM): cu pantalonii descheiati []
Ana Molly (11/9/2007 10:21:15 PM): si ochii bulbucati
lemon (11/9/2007 10:21:37 PM): de dorina de..
Ana Molly (11/9/2007 10:22:13 PM): a-si recapata potenta
lemon (11/9/2007 10:22:44 PM): .
lemon (11/9/2007 10:22:48 PM): in acest caz,
Ana Molly (11/9/2007 10:23:28 PM): au fost eutanasiate[pisicile]
lemon (11/9/2007 10:23:45 PM): [ce trist] iar cainii, fericiti
Ana Molly (11/9/2007 10:24:27 PM): au omorat presedintele[marele cap de sticla al orasului]
lemon (11/9/2007 10:24:54 PM): , folosind lingurita ca
lemon (11/9/2007 10:24:57 PM): [arma]
Ana Molly (11/9/2007 10:25:06 PM): ))
lemon (11/9/2007 10:25:17 PM): ;
Ana Molly (11/9/2007 10:25:21 PM): arma impotriva acestuia
lemon (11/9/2007 10:26:06 PM): , scotandu-i, pe rand,
lemon (11/9/2007 10:26:19 PM): [outeleee]
Ana Molly (11/9/2007 10:26:27 PM): []
Ana Molly (11/9/2007 10:27:18 PM): scalpul si ...outsele
lemon (11/9/2007 10:27:46 PM): [] si apoi violandu-l [fara mila]
Ana Molly (11/9/2007 10:28:23 PM): [bleah]cainii recapatandu-si statutul
Ana Molly (11/9/2007 10:28:34 PM): []
lemon (11/9/2007 10:28:50 PM): de animale invincibile
Ana Molly (11/9/2007 10:29:28 PM): reusind sa duca [la bun sfarsit]
lemon (11/9/2007 10:29:51 PM): epoca papusilor gonflabile
Ana Molly (11/9/2007 10:30:15 PM): amin?
lemon (11/9/2007 10:30:26 PM): hallelluiah

Luni si luni.

O zi de luni nu vine niciodata singura.

De ce nu-mi plac mie zilele de luni ?! Sau de ce nu ne plac noua, in general noua, zilele de luni ?! Pai asta nu stiu, sau nu sunt in masura sa raspund pentru fiecare. Dar sunt in masura sa raspund pentru mine.
Nu-mi plac zilele de luni.

Fiindca te rup din amorteala atat de placuta a weekendului, si te arunca parca vijelios in noua saptamana. Uneori simti ca parca nici nu te-ai putut bucura ca lumea de ziua de sambata, ca pac! e duminica, cu tot cu repausul ei duminical. Si nici duminicile nu ne plac, fiindca le traim cu ideea ca a doua zi urmeaza luni. Nu apuci sa termini ce poate nici n-ai inceput intr-o zi de weekend, ca a si trecut saptamana. E din nou luni, din nou faci aceeasi chestie ca si saptmana trecuta. Bucatele.

Fiindca luni dimineata te trezesti cel mai obosit. Ai vrea sa arunci ceasul pe geam, undeva, cat mai departe, sa-ti afunzi capul tot mai adanc in perna, sa te ghemuiesti zgribulit in plapuma, la caldurica, si sa adormi. Sa uiti ca e luni.

Fiindca aduc intotdeauna ceva cu ele. Dar niciodata ceva nou. Neaa, niciodata. N-ati obsevat ca de ceva vreme (multa) nimic foarte important nu se mai intampla in zilele de luni ?! (Nici macar Ziua Nationala nu cade intr-o luni) Zilele de luni aduc cu ele rutina. Iar faci acelasi lucru, te trezesti, cum am spus, mai obosit ca nicicand, si pleci.

Fiindca a doua zi urmeaza marti. Aici n-am niciun comentariu exagerat.

Pic of the Week

Ieri.

La aceeasi ora, in data de "ieri", era mai tarziu si eu dormeam.
Atat.











Ah si mai e ceva. Mi-am dat seama ca, desi am timp berechet (na nu foarte mult, dar am), totusi postez prea rar. Asa ca imi iau angajamentul si fac urmatoarele afirmari:
- sunt o lenesa fara pereche. (sau cu pereche, na, cum doresti)
- am timp de postat dar nu am idei sau nu am chef sau imi este lene (a se vedea mai sus cu un rand)
- am timp de postat, am idei dar nu am chef sau imi este lene.
- am timp de postat, am idei si am si chef dar imi este lene.

Ooook, acum fac si urmatoarele promisiuni:
- voi posta (sau macar voi incerca) ceva mai des, some kind of daily.
- ma voi ocupa putin si de celalalt blog. (under construction, nu pun link)
- voi [incerca sa depasesc] (ba nu.) depasi numarul lunar de 9 posturi.
- ma voi tine de promisiuni. (e si asta o promisiune)

Noapte buna.

Pic of the Week

U-hum! Lasand la o parte orice inteles, traire sau simtire, ca fotografie, e superba.

Girl shown interest in macro.

Buuun, m-a rugat Elena (m-a mai rugat si sa nu-i fac reclama la blog, so nu pun link) sa rezerv un post si popandailor. Ok, acum probabil ati spune la ce folos? Popandai ?!
Da. Adica... de unde mica mea obsesie cu popandaii? Pai... Ăăăăă... Da! Stiu! Cei de pe deviantART sunt niste popandai! Ah ca iar nu stiu ce zic.
De fapt, capsorul meu e locuit de popandai. Nu stiu cat de multi sunt, niciodata n-am zabovit sa-i numar. Dar sunt destui. Ah si sunt mici. Si verzi. Daaa, toti sunt verzi. Popandai verzi. Si mici-mici-micuti.
Hmm.. Nu stii ce-s popandaii ? Iata:
Popandăul este o specie de rozătoare din familia Sciuridae si singurul reprezentant european al genului Spermophilus.
Popandaul este un amestec pufos, dar si putin dur pe suprafata, cu labute usor intinse inaintea lui fara rost, cu cap nepotrivit pentru corp grasut, de obicei inclinat intr-o parte si cu o expresie pe bot, cel mai adesea stramba. Popandaul nu se deplaseaza. Daca, prin absurd (popandaul e absurd dimineata devreme), vrea sa se miste (numai pentru a ajunge la un popandau mai mic), atunci sare o data (e elastic, gumat), apoi tup tup pas mic pas mic. Popandaul nu comunica numai prin bot, ci si prin raportul cap-corp grasut. Popandaul ideal, zis si perfect, e de fapt para zoologica. (sursa)

Nu stiu ce altceva sa mai spun despre popandai, probabil e de vina faptul ca ma grabesc sa plec pe undeva, treaba and stuff.




Si pentru ca stiu sigur ca mai tarziu e foarte foarte probabil sa uit, am sa-i rapsund (in acelasi post) si Irinei la leapsa.
Leapsa de la Irina imi cere sa prezint cele 5 piese care au rulat in ultima jumatate de ora in playlist-ul meu. So here it goes:
The Smiths – I Started Something I Couldn't Finish


The Flaming Lips – Everything's Explodin'


Weekend Players – Play On


Fragile State – Train Time


Violent Public Disorderaz – Electric Storm

Nu dau leapsa mai departe ca nu ma intereseaza in mod special.
Salvati popandaii! Opriti uciderea lor in scopuri inutile pentru umanitate!

Ne de-stresam, stresatilor ? :)

Iata cu ce-mi ocup eu timpul de mai bine de 2 ore. Si chiar nu glumesc.
 link
Si s-ar mai zice ca n-am timp :))

Bonus: Perlele unui profesor de matematica din liceul meu.
 
Caracterizarea clasei

Ia sa intrebam clasa asta de geniali.
Am jignit tufa.
Ciubote la gramada, randul meu de tufe.
Copac incult ce esti.
Epsilon 5, lemnosule.
Cugeti, adormito, si daca cugeti, si existi.
Ia sa ne gandim noi bine, lemnosilor ce sunteti.
Iepuras, fosneste mah ceva.
Lemnele! Bah, voi sunteti tampiti? Miratii!
Ce e, saraca, vrei sa te iei de cap si nu gasesti capul?
De unde, fericitule, ia-ta-l pe x.
Acum scoatem oameni la tabla, ca nu se mai poate asa, tufa tufa tufa.
Analfabeta somnoroasa.
A mai ramas vreo ciubota neascultata? Astea doua adormite.
Trebuia sa iasa chinezoaica la tabla, da' ramai tu.
Betonatule.
In pauza esti mai zburdalnica decat in ora cand trebuie sa rezolvi un exercitiu.
Iepuras lemnos.
Subacvaticilor!
Treci la loc ca sforai.
Hai, hotarato.
Hai, da' mai hotarata.
Hai dinamice, vai ce doarme.
Halule!
Sa vedem ce-a facut arheologul, a sapat, a sapat.
Daca-mi place ceva la tine, e siguranta si viteza.
Eu nu am vazut un neispravit asa.
Nu pot sa cred ca poate sa fie asa de dobitoc.
Esti de o prostie feroce.
Bai puiule, esti mai mult decat nul.
Hal de prostie/incultura.
Fata aeriana.
Mai dinamica putin.
Eleva e cazuta in cap.

VIP-uri

Cum era in basmele romanesti? Si crestea Fat-Frumos intr-un an... La noi, varianta imbunatatita: si se prostea Q intr-o ora cat altii in 3.
X a venit sa cante la burete, si o face cu placere; data viitoare sa vii cu smirghelul.
Hai X, program folcloric.
Y, in loc sa rontai pixul ala, mai bine cumpara-ti un morcov; il mai rozi si cu zgomot.

Esti ca veverita la alune.
Hai s-o mai scoatem si pe Badea la tabla sa se trezeasca.
Badea, esti in direct.
Xulescu: "Scriu in cuvinte?" Profu': "Nu. In hieroglife."
Xulescu = Iepuras atomic.
Recital Graure
Mihaita, poti sa scrii la altitudine? E, daca nu, sari si tu ca la baschet.

Tehnoredactare

Ai imprimanta stricata.
Ai probleme cu imprimanta.
Ai o problema de tehnoredactare.
Astia cu scrisul sunt niste catastrofe.
Scrie explicatia pe tabla cealalta sa priceapa prostimea.
Scrierea asta e asa tampita ca nici nu pot s-o folosesc.
Astia din ultima banca trebuie sa se uite cu telescopul la tabla.
Parca ai scris pe roca cu dalta.
Ce-i cu pata aia de cioara?
Ce-i cu pata aia de purice?
Pata aia scarboasa ce e?
Sterge scarbosenia aia.
Desenam o pruna.
Fa-i cartoful, fa-i ceva.
a 1 egal cu pata spatiu pata.
Scrii in genunchi, scrii adapostit, dar scrii.
Hai mah, ti s-au terminat bateriile? Lesini, vrei sa-ti facem respiratie?
Unde ai pus punctul, pe ogoarele patriei, sau pe cerc?

Elevi de serviciu & table

Ia-l si pe un gratios de serviciu.
Elevul de servici, hai la fitness.
Trezeste-l pe incult sa stearga tabla.
Ia un taxi, da' misca-te mai repede la tabla.
Nu sterge mizeria, scrie sub mizerie.
Nu sterge nimic, ca sa-ti facem poza dup-aia.
Stai ca e greu sa stergi tabla, vezi sa nu-ti rupi unghiile.
Sa te duci sa-ti cumperi binoclu ca la teatru daca vrei sa vezi la tabla.


Scurgerea ireversibila a timpului

Hai mai repede ca trec si ghioceii si toporasii pana termini tu exercitiul.
Pana termini tu exercitiul ala, ma duc pe jos pana la neptun sa beau o bere.
Pana termini tu exercitiul ala, se deschide sezonul estival.
Daca te misti in ritmul asta, termini exercitiul la pensie.
Nu te grabi, ca esti pe timpul nostru.
Pana termini tu de facut inmultirea, se va fi terminat de mult scoala.
Cand o sa vedem si celelalte doua cazuri, va fi batrana deja.


Bogatiile naturii

Peisaj selenar cu stanci.
Asta e nivelul clasei: Groapa Marianelor.
Dai proba de inteligenta subacvatica.
Costica trebuie sa aiba o vaca roz.


Botanica

Conjuga cuvantul "tufa".
Va veni vremea salatei.
Simbolul vostru nu e floarea, e tufa.
Asta priveste salata, si vede friptura.


Simtul vazului

Ia uitati cum sapa saraca.
Ia uite ce socata e tanara.
Ia uite ce sforaie sarmana.
Ia uitati ce socata e.
Vedeti ce batuti in cap sunteti?
Uite-te acum copacule, fii atent copacule.
Ia uite tanara, face telefon, semne ca la campus, mai trebuia un pat, o lingura.
Ia uite ce computer natural are asta, pe pedale.
Uita-te la halul de prostie.


Simtul mirosului

Mirosul imi spune clar ca apar 3 cazuri.
Nu stim ca e progresie, dar mirosim ca e progresie.


Simtul auzului

Cum ajunge sunetul la tine, cu cocoloase?


Substituiri, Asemanari & Egalitati

Cand ma uit la tine, in loc sa vad o inculta, vad o femeie araba.
Ea si zidul: doua entitati comune.
Cand te uiti in oglinda, vezi o tufa; daca vezi doua, inseamna ca e si colega ta.
M(t)=Musca cu kilometraj.
Metrosexual: Ce dracu e ala "metro"? De ce baga termenul asta "sexual"? Daca zicea "micromental", intelegeam.


Diverse

Daca imi mai faci scene horror aici, te dau afara.
K e agent secret, doar Basescu si CSAT-ul il stiu.
Ea nu stie, ca nu e Nostradamus.
Uite-te-n sus, ca-ti cade in cap.
Ala e Radu cel Fraier.
Si acum o culme a inteligentei: 2*5=?
Nu ab3, ca nu e agent secret; si nici vitamina.
Banca 3, trimiteti o reprezentanta.
Banca a 2a, trimiteti o vedeta.
Ai ramas adormita sub masa.
E ca si cum ai fi spus: "A coborat un martian la Mangalia".
Nici sunetul nu te gaseste.
Vino incoace sa scrii formula tolomacului.
Exercitiile astea sunt asa de criminale incat... prefer sa le scrii tu.
Copacu' e ca un televizor: atunci cand are imagine, n-are sunet.
A inghitit butonul de la telefon.
Cum calculezi... cu pasii?
Miroase a sarbatori.
Da drumul la sonor... hai, fata, vorbeste.
In acolada aia a intrat toata memoria ta.
Ai inteles de te-ai prapadit.
S-a dus dracu toata scoala.
Eu am luat teapa.
Are o viteza, se descompune, e ca si cum ar cara nitroglicerina cu galeata.
Gata, du-te la loc ca deja esti obosit. Urmatoru'!
Sa-ti dai in judecata educatoarea.
Tot din seria "Inteleptul nostru bine pricepe".
Tot din seria "Oameni capabili".
De acum incolo, daca vreau sa arat multimea vida, te scot pe tine la tabla si te pun sa-ti arati cunostintele la sisteme.
Incearca si tu sporturi care te stimuleaza, nu crosetatul.
Hai, bubuiti la unison?
Nu-mi place sa-mi cante mie aceeasi placa rasuflata.
Hai, macar sa-l depasesti pe colegul tau, nu trebuie sa faci mult, doar sa stai pe loc.
Ia, uimeste-ne.
Toata luna martie se canta o singura melodie: culegere, paginile 15-21.
Acolada aia e la concurs de linii strambe.
Da-te langa zid.
Imi place de ea, ii spui bancul azi si rade maine.
La cat de hotarat esti, ar trebui sa mergi in Legiunea Straina.
O sa-ti dai seama cand o zbura elefantul.
Du-te si croseteaza.
Hai fata, pleaca si prabuseste-te. E jenant.
Fa si tu inmultirea aia, mintal poti?
Pai mai intelege ceva ghetele lu' asta?
Avem o problema...
Are memoria scurta fata. Fata, tu cum tii minte sa te intorci acasa?
Ce iti ziceau mai puiule, de gripa aviara mai scapi, dar de diferenta de patrate, nu.
Putini au supravietuit acestei formule.
Aia e sageata de intoarcere acasa cand ti-e foame.
Dovediti ca ganditi!

Si s-ar mai zice ca n-am timp :))

O poza pe saptamana.

Ok, am vazut asta si pe alte bloguri, momentan mentionez doar pe Ariel fiindca la el am vazut ultima. Ideea e publicarea unei poze pe saptamana care mi-a atras mie atentia in vreun fel sau chestii de-astea, intelegeti voi. 

Asa ca, incepem acum. Poza se afla mai sus.
Si ca o mica descriere a fotografiei: probabil ca nu e ceea ce pare, iar informativ, este imaginea impactului provocat de caderea unei picaturi de lapte in cafea.
iiiiih, ca mi s-a facut pofta :)

"Sold out" sau cum sa fii atragator in pasi simpli.

Uite, m-am gandit eu asa, sa vorbim un pic si despre Miesingeăr aka Yahoo Messenger. Si pentru ca mi se pare mult mult mult muuult prea complexa treaba, vom vorbi prin exemple.

Top discutii "la-care-m-am-prapadit-de-ras" din ultima vreme:

alt username: sal
yellow: ceau.
alt username: ce faci? *
yellow: beau un ceai. si te intreb pe tine acum de unde ai id-ul meu.
alt username: nu pot sati spun
yellow: da sigur. macar, cine esti?
alt username: da`mi o poza cu u
yellow: iti voi da de indata ce imi spui cine esti.
alt username: sunt o fata
alt username: de und esti?
yellow: cta
alt username: superr, si euu!
yellow: ma bucur pt tine.
alt username: ai pe cinva?
alt username: ???
BUZZ!!!
yellow: lol. du-te cu buzzurile tale
alt username: zi ma vrei sa ne intaln ? unde inveti?
alt username: si cati ani ai?
yellow: ma fata, faci greseli mari! ))) (cam aici am inceput sa ma prapadesc de ras, tipa credea ca sunt baiat si incerca sa-si stabileasca o intalnire cu mine)
alt username: aha deci inteleg deci ai pretena
yellow: nu-i asta neaparat, da iti zic eu, nu vrei sa te vezi cu mine.
alt username: de ce? esti uratt? dami o poza
yellow: nu sunt "urat" dar te asigur ca nu sunt nici ceea ce te astepti tu sa fiu.
alt username: da nu cont, vreau sa ma intl cu u, cine stie
yellow: pfffff )) n-o sa-ti placa de mine..
alt username: si daca da?
yellow: greu de crezut ))))). poate doar daca esti convertita pe "the other side"
alt username: hai te ruog dami o poza cu u
alt username: cami place de tine esti destept sti sa vb cu un om adica sa te exprimi si imi placi k imi plac oamenii astia (la aceasta fraza mi-au dat lacrimile - cele de ras)
yellow: interesant ))))
alt username: te roog
yellow: ok ok. iti dau o poza cu mine, numa fii atenta, s-ar putea sa nu fie ceea ce doresti sa vezi.

(dupa trimiterea, salvarea, si vizionarea pozei, urmeaza o pauza de vreo 4 minute, semn ca fetita fu socata)

alt username: auzi o singura intrebare
yellow: aud.
alt username: esti fata?????
alt username: ???
alt username: 
yellow: da ))))))))))))))
yellow: blog! ))))

Observati ca dintr-un anumit respect neinteles si inexplicabil, nu am publicat id-ul fetitei confuze. inlocuindu-l cu "alt username".
  

End momentam ca mi-e somn si mi s-a racit ceaiul.

Domnisoara, acasa faci la fel ?

Suntem nesimtiti. Da' rau de tot. Nesimtiti ca dracu'. Nu ne pasa de nimic, si pe langa asta, mai suntem si egoisti. Nesimtiti!
Ciiiine, noi ?! Noi nu, noi suntem doar nepasatori. Asta nu se numeste "nesimtire", ci "instinct de conservare a bunului simt".
Pai cum altfel ? Oriunde merg si fac ceva gresit, intentionat sau nu, sau poate doar instinctual, aud urmatoarea replica: "Dar la tine acasa faci la fel? Iti zic eu, nu faci!"

Ok ok... Sa ramanem la intrebare numai. "Dar la tine acasa faci la fel?". Tonul vocii nici nu mai trebuie mentionat, trebuie sa fie unul aspru si ironic, cu tenta mistruitoare. Daca raspunzi "Da, fac la fel.", esti nesimtit. Daca nu raspunzi, esti tot nesimtit. Deci, ce ar trebui noi sa facem ?!
Stiiiiu, sa nu mai facem. Sa dam dovada de respect si sa aratam ca nu suntem atat de nesimtiti. Dar de ce ? Eu vreau sa fac mizerie, urat din partea mea, dar asta vreau. Eu vreau sa-mi asez picioarele pe scaunul din fata in microbuz. Iar cand soferul ma va intreba "Domnisoara, acasa la tine faci la fel?", eu ce-ar trebui sa-i raspund?! "Da, fac la fel si acasa." Neah, s-ar confirma chestia mai sus amintita.
Ei, si ce ?
Vreau eu sa ma simt bine si confortabil. Trantesc usa la magazin. Ei, si ce ?! Pun pariu ca dupa ce vanzatorul isi termina tura, face la fel.

Si ajungand la altele, cum ar fi sa iesi dezabracat pe strada? Am fi nesimtiti. Am fi acuzati ca instigam la anumite actiuni, nesimtite, si ele. Deci, am fi nesimtiti. Am dovedi ca nu avem pic de respect atat fata de noi, cat si fata de ceilalti. Ei, si ce ?
Lumea e proasta. Si mai mult de atat, e incuiata. Da' rau de tot. 

Nu demult, am iesit cu o buna prietena la un suc si o prajitura. Mie imi place sa ma joc cu paiul, cum am mai mentionat si intr-un alt post. Sorband eu asa, galant si elegant, patimas, din sticla de Cola ce se ridica maiestuoasa in fata mea, faceam asa-numitii "bulbuci" cu paiul. O duduie, undeva in spatele meu, rapusa de infernalul zgomot, s-a intorsc vijelios spre mine si ce crezi ca m-a intrebat?! Exact, "Acasa faci la fel la masa? Termina te rog".
Terminasem. Nu pentru ca asa a zis ea, ci pentru ca mi se terminase sucul.
La nici 5 minute dupa intamplare, ridic lingurita in mana si o infig in prajitura.
Si cum aveam multe de povestit cu acea prietena, vorbeam cu gura plina, deci vorbeam mancand. Deci plescaiam. Duduia, inevitabil, s-a intors iar la mine, cu aceeasi privire de repros, de data asta dandu-mi replica: "Domnisoara, dar te-am rugat frumos. Nu cred ca acasa plescai cand mananci." Si revenind la masa ei, mormai un "Mari nesimtiti, dom'le!"
Nesimtiti, de ce ? I-am incalcat eu vreo proprietate ? Nu am plescait pe locul ei de la masa ei si in farfuria ei. Nu exista o lege la intrarea in cafenea unde sa scrie "Va rugam nu plescaiti. Multumim de intelegere." Fiecare e liber sa faca ce vrea, atata timp cat traim intr-o tara democratica.
Si daca sunt nesimtita, ce ? E meritul meu. Cu avantaje, cu dezavantaje, eu sufar de pe urma lor, nu altu'.

Mari nesimtiti. Ei si daca tot suntem atat de nesimtiti si nici nu putem dezminti afirmatia, macar ar fi bine sa ne obisnuim cu ideea. Cum care idee ? Ideea ca suntem niste mari nesimtiti. 
Si cum ar trebui s-o facem ? Ei bine, asta nici eu nu stiu, poate ma mai gandesc pana la postul viitor sau poate ai tu vreo idee. (ah am uitat, ideile tale pentru mai tarziu caci serviciul de comment-uri imi este inaccesibil momentan - bug or something.) 
Cat despre duduie, tare mi-ar fi placut sa-i dau urmatoarea replica:
"Dar dvs de ce fumati in capul nostru? Acasa faceti la fel, fumati cand altu' mananca?"

Nesimtitilor! :)

Jucam ?

Nu conteaza cat de copilaros esti. Conteaza sa stii sa-ti dozezi starile copilaresti in momentele in care se cere.  
Sunt un om copilaros. Sau mai simplu, sunt un copil. Imi place sa descopar, sunt una din cele mai curioase fiinte de pe fata planetei, ma joc, intreb, caut, alerg, zbor, si toate cele recomandate unui copil/copilaros.
Acum, trec printr-o faza pe care eu o numesc Programul de ras nemotivat. Dada, am sa si explic consecintele si reperele acestei stari:
- sunt intr-o totala fericire, fara un motiv neaparat intemeiat.
- nu observ tristetile, greselile, necazurile din jur.
- ma simt bine indiferent de situatie.
- ma simt bine cand celalt se simte rau, fara sa am o legatura personala cu starea celuilalt.
- rad nemotivat (cum spune si titlul, de fapt) la orice glumita proasta sau nu (proasta, de preferabil).
- rad nemotivat la orice gest al oricui.
- rad nemotivat in mijloacele de transport, cand ma joc cu privirea.
- rad nemotivat la replicile seci mai mult decat la o gluma care se vrea a fi amuzanta.
- rad nemotivat daca cineva se uita insistent/atent/direct la mine sau daca ma intreaba ceva.
- sunt aiurita dar in acelasi timp lucida.

Si, cum sunt un copil, si cum mereu voi fi, oricand, la orice varsta si in orice imprejurare (un copil matur sau nu, dupa caz) imi place sa ma joc. Ma joc cu multe lucruri, nu neaparat materiale, si nici nu ma refer la jucarii/jocuri. Ma joc pentru ca imi place, pentru ca ma fascineaza si pentru ca imi trezeste anumite simturi.
Ma joc cu privirea in autobuz/microbuz/metrou/tramvai/tren. De ce ? Pentru ca ma face sa ma simt om. Pentru ca imi place sa cunosc si sa experimentez. Pentru ca imi place sa observ. Pentru ca nu ma implic niciodata mai mult decat trebuie. Exemplific: ultima intamplare de acest gen a avut loc cu o zi in urma de a scrie acest post, cum are de altfel loc, in fiecare zi.

Ma joc cu pixuri/creioane/alte instrumente de scris. Pentru ca nu pot face nimic daca nu rod anumite chestii, cel mai adesea creioane sau pixuri. Sunt un copil. Copii au tendinta de a baga anumite obiecte in gura.

Ma joc cu tine/voi/ei/noi. O fac pentru ca imi stimuleaza imaginatia. Ca o fiinta sociala si sociabila (de cele mai multe ori) ma joc cu ei, ma joc cu voi. Ma joc cu tine. Putem juca leapsa, de-a v-ati ascunselea, un-doi-trei la perete stai!, sau baba-oarba. Sau ne putem juca cu privirea. Sau ne putem juca in iarba. Putem juca ce vrei tu. Putem sa numaram stelele. Putem sa fotografiem norii. Putem sa cantam pe strada. Putem face ce vrem...

... fiindca suntem COPII.

Blogareala neuniforma.

Ufff, ca nici eu nu stiu. Acest post nu se vrea unul subiectiv si nici macar tematic, e doar un post rezervat unei intrebari obsedanto-obsesive pe care continui sa mi-o pun zilnic, fara ca macar sa realizez. Daaa, deja imi controleaza mintea si actiunile pe care le fac, devine un tic. Siii... intrebarea este... este... esteee...

De ce ?

De ce ma intreb? De ce nu pot? De ce nu ma trezesc dimineata atat de usor cum o faci tu? De ce rad nemotivat? De ce sunt "asa" si nu "altfel"? De ce timpul trece? De ce imi plac popandaii? De ce iubim? De ce iubesc? De ce suntem atat de nepasatori? De ce gainile nu zboara? De ce vecinul meu ma uraste? De ce pot vedea un film si de 6 ori? De ce nu ma multumesc cu ce am? De ce tanjesc? De ce imi citesti blogul? De ce am doar vaga impresie ca nu sunt singura care...? De ce imi place mult verdele? De ce ploua? De ce fizica nu este materia mea preferata? De ce nu ne mai respectam intre noi? De ce neglijam? De ce faci "pişulică" la coltul blocului? De ce te bagi in seama cu necunoscuti? De ce ma joc cu privirea in mijloace de transport? De ce accentul britanic e mai fain decat cel american? De ce simtim? De ce m-am saturat de acelasi sortiment de ceai in fiecare dimineata? De ce nu gasesc vreun raspuns la vreo intrebare? De ce ne e lene? De ce ne e foame? De ce e mai simplu sa spui "nu"? De ce imi place fotografia? De ce suntem noi doar niste animale socialo-perverso-materialiste? De ce alerg fara sa ma opresc? De ce naratorul tace? De ce iti place rosu? De ce ai chiulit de la ore cel putin de doua ori? De ce nu ne uitam la OTV decat pentru amuzament? De ce "de ce"? De ce imi salvez posturile in drafts inainte de a le posta, cu toate ca Blogger îi diştiept si le salveaza automat? De ce nu suport cuvantul "mumos/mumoasa"? De ce ne e dor? De ce exista mereu si o concluzie dupa o premisa? De ce beau eu cafea? De ce fumezi tu? De ce ne place sa uitam de noi? De ce ne place? De ce ma plictisesc enorm de repede? De ce imi place Iggy Pop? De ce nu locuiesc in Surinam? De ce ne aflam sub aripile leului? De ce e sec? De ce ma cert cu mama atat de des in ultima vreme? De ce dupa ore nu ne ducem direct acasa? De ce vreau eu atat de multe in atat de putin timp? De ce nu ma intereseaza? De ce te plac? De ce am convingerea ca nu ma intelegi? De ce inchei postul asta intr-un mod foarte incert? De ce exista despartiri? De ce trebuie cand nu e neaparat necesar? De ce imi plac OCS? De ce ma simt bine cand altii se simt rau, si viceversa? De ce imi place liceul meu? De ce nu dormi la ora asta? De ce ma fluieri pe strada cand ma vezi? De ce nu avem in ce? De ce nu am un motiv mai-mult-decat-bine-intemeiat-sa? De ce au disparut dinozaurii? De ce nu am eu breloc verde la chei? De ce nu am eu breloc? De ce nu sunt pe piata si cuie portocalii? De ce Romania e doar "romania cu ~r~ mic si atat"?

You just keep me hangin' on...

Un video care ar trebui sa schimbe multe puncte de vedere. Un video care ar trebui sa-i faca pe toti sa se lasa/sa nu se apuce de droguri.
Si o piesa pe masura : Lou Reed - Perfect Day.

Trailer-ul apartine filmului Trainspotting.

Si acum versuri:

Just a perfect day,
Drink Sangria in the park,
And then later, when it gets dark,
We go home.

Just a perfect day,
Feed animals in the zoo
Then later, a movie, too,
And then home.

Oh it's such a perfect day,
I'm glad I spent it with you.
Oh such a perfect day,
You just keep me hanging on,
You just keep me hanging on.

Just a perfect day,
Problems all left alone,
Weekenders on our own.
It's such fun.

Just a perfect day,
You made me forget myself.
I thought I was someone else,
Someone good.

Oh it's such a perfect day,
I'm glad I spent it with you.
Oh such a perfect day,
You just keep me hanging on,
You just keep me hanging on.

You're going to reap just what you sow,
You're going to reap just what you sow,
You're going to reap just what you sow,
You're goïng to reap just what you sow...

Despre verde, numai de bine.

Da, momentan ma aflu intr-o perioada de obsesie cromatica, cum imi place mie sa o numesc. De fapt, in termeni mai simpli, e doar o perioada de o saptamana-2-3, cel mult, in care ma obsedeaza o culoare.

Actualmente, culoarea verde.

Culoarea verde, pentru mine, nu e doar o simpla nuanta obsedanta care cu timpul va trece, ci e dintotdeauna culoarea mea preferata. De aceea m-am gandit ca merita un post special rezervat.

Verdele aduce a puritate.

Tot ce e verde e pur. E crud. E mic si neinsemnat. Si nou.

Verdele aduce a natura.

A miros de conifere si de iarba proaspata.

Verdele aduce a nou.

Chiar si cea mai mica particula dintr-un element oarecare se reinnoieste odata cu culoarea verde.

Verdele aduce a realistic.

A reimprospatare. A naturalete. A trezire. A renastere. A anotimp primavaratic. A frumusete.

Indiferent de starea in care ma aflu, cand privesc ceva verde ma destind. As vrea, de cele mai multe ori, sa traiesc pe un camp verde, cu iarba grasa, frumoasa si curata (si bineinteles verde), cu niste palcuri de copacei mici si floricele purpurii. Cativa prieteni buni, o muzica relaxanta pe fundal si soarele care rasare incet de dupa un deal. Doar de atat am nevoie ca sa ma simt fericita.

VERDE TUTUROR!

Complimentabil.

Cum sa incepi bine o zi proasta. Ideal de servit cat mai dimineata.
http://www.youareanidiot.org

Atat.
Ceau.

Am evadat.

Da, sunt reimprospatata. Chiar foarte.
Ma simt mai bine, si in acelasi timp, mai ciudat ca niciodata. Nu, nu am fugit nicaier, desi ma batea un gand fulgerator s-o fac. Poate saptamana viitoare imi voi face timp pentru o iesire in Vama.
Deocamdata, ma bucur de consecintele imbucuratoare ale evadarii mele. N-am fugit.
Dar am reusit ca timp de 3 zile sa ma deconectez de orice mijloc mass-media. Si sunt foarte fericita ca am facut-o. Nu mi-am mai aprins calculatorul (da, nici macar sa-mi verific mailbox-ul), mi-am inchis telefonul si am reusit sa termin de citit o carte buna pe care o incepusem de mult timp.
Refreshed.

Acum, ca sunt racorita de toate grijile pe care oricum nu le aveam... ma duc la ale mele sau probabil ma duc doar sa mai iau o gura de aer rece.

Voie buna.

Ce mare este trenul ala, mami!

Vreau sa plec. Imi aduc aminte ca prima oara cand am avut ideea asta eram foarte mica. Imi calculam mereu orele de trezire/culcare ale parintilor precum si orele in care ieseau la baie/bucatarie/balcon. Imi faceam planuri sa fug de acasa. Ma entuziasmam ca un copil rasfatat. Ca mai apoi sa-mi dau seama ca scara blocului nu e cel mai bun loc de a te ascunde cand fugi de acasa.

Intre timp, vremurile s-au schimbat.

Vreau sa plec. Da, vreau sa plec undeva, departe sau nu, undeva unde sa pot uita in voie de rutina zilnica. Macar pentru o zi. Stiu ca vreau asta.

Si mai stiu ca avem cu totii asemenea scapari, cand nu ne dorim decat atat: sa ne eliberam si sa fugim! Sa lasam in urma toate nimicurile neterminate si nerezolvate, ca, la intoarcere, sa le luam de unde au ramas, cu forte proaspete.

Vreau sa plec. Nu stiu nici unde, nici cum. Stiu in schimb de ce. Nu, nu ma aflu intr-o depresie sau ceva de genul asta si vreau sa fug de civilizatie, eventual singura, sa ma ascund si sa plang. In niciun caz.

S-a terminat vara.

S-a terminat intr-un mod nu tocmai placut, ci in ploaie. Vara a plecat in ploaie.

Si cum stateam si urmaream oamenii cum inotau neutinciosi in baltile de pe sosea, m-am gandit la urmatorul lucru: vara asta n-am fugit!
N-am fugit nicaieri incat sa uit de cele zilnice. Trebuia s-o fac acum, sufletul meu de copil ce tanjeste, pur si simplu nu mai poate astepta. Nu mai poate astepta vara viitoare! Nu mai poate astepta viitorul!

Vreau sa plec. Nu stiu insa daca o sa plec. Dar vreau. Cel putin e un inceput.

Maine am sa-mi intreb cativa prieteni daca vor sa ma acompanieze in mica mea evadare din cunoscut.

Asadar, ma duc sa-mi fac bagajul (strictul necesar...). Iar daca trec mai mult de 3 zile si niciun alt post nou nu apare aici, am evadat!

In evadare...

Nu apasa butonul rosu!

Inca de la varste fragede suntem invatati ce e bine si ce nu. Ce trebuie sa facem, cum anume, de ce, dar mai ales ce sa nu facem, cum anume, si bineinteles de ce. Toate acestea, ei bine, ne sunt servite involuntar (sau nu), indiferent de vointa noastra, si uneori chiar ajuta... Daaaar, toate acestea, fara un motiv.

Ni se spune "nu face aia!" dar nu ni se da si o oarecare explicatie de ce sa nu o facem. Pur si simplu nu face aia!

La fel ca si oricine, si eu de asemenea, am fost invatata sa nu fac anumite lucruri. Fara explicatii ulterioare, bineinteles.

Si, ca un copil curios ce ma aflu, tocmai pentru ca nu mi se explica de ce nu, vreau, cum este si normal, sa aflu singura. De aceea, toate lucrurile interzise, intotdeauna, vor fi tanjite. Poate din dorinta de a vedea ce e cu acel "nu" sau poate doar pentru ca nu exista un motiv concret care sa ne arate ca intr-adevar nu e bine.

Apoi vin mustrarile (uneori de constiinta, dar de cele mai multe ori din partea celorlalti) cum ca am facut ceva foarte, extrem, inegalabil de rau. Cand de fapt noi doar am incercat sa aflam de ce nu e bine.

Nu apasa butonul rosu!

Si daca totusi o fac ?! Explodeaza lumea si imprastie peste tot floricele de porumb si bomboane de ciocolata. Ce e atat de rau in asta ?!

Ce e atat de rau e ca nimeni nu isi da seama.

Apasa pe butonul rosu!

Ne vedem sambata ?

Nu.

De ce ?

Sau mai bine zis, de ce ma intreb ? De ce pun aceasta intrebare ? De ce "de ce?" ?

Pentru ca imi pasa. Pentru ca am nevoie de un motiv. Pentru ca am vrut intotdeauna sa stiu si acest lucru. De ce.

Ok astazi e sambata. "- Ne vedem sambata ? - Nu. Poate marti..." De ce ?

Au trecut 5 zile. Vreau sa ne vedem astazi! Ne vedem astazi! ... Ne vedem astazi ?

Nu.

Si acum restul.

E sambata, in sfarsit nu mai e cald. Dar cum niciodata nu e pe placul nostru, e innorat. Da, si ce ?

Poate ploua... Ar fi mult mai frumos!

Si daca nu... ?

Si daca nu... ce ?!

Ne vedem sambata ?

Nu.

PS. Multumesc George Gradinaru pentru fotografie.

Cand mi-e sila...

Mi-e sila ca nu pot. Mi-e sila.

Mi-e sila cand nu mai am nimic de spus. Mi-e sila.

Mi-e sila cand nu cred in nimeni. Mi-e sila.

Mi-e sila ca trebuie. Mi-e sila.

Mi-e sila ca nu stiu ce zic. Mi-e sila.

Mi-e sila ca nu sunt atenta. Mi-e sila.

Mi-e sila ca nu imi pasa. Mi-e sila.

Mi-e sila cand e greu. Mi-e sila.

Mi-e sila cand nu sunt in stare. Mi-e sila.

Mi-e sila cand totul se naruie. Mi-e sila.

Mi-e sila cand nu fac nimic. Mi-e sila.
Mi-e sila cand tac. Mi-e sila.

Mi-e sila cand privesc in gol. Mi-e sila.

Mi-e sila cand imi aud ecoul. Mi-e sila.

Mi-e sila cand nu stiu. Mi-e sila.

Mi-e sila cand ma gandesc ca as fi putut. Mi-e sila.

Mi-e sila cand regret. Mi-e sila.

Mi-e sila cand spun lucrurilor pe nume. Mi-e sila.

Mi-e sila cand nu am motive. Mi-e sila.
Mi-e sila cand urasc. Mi-e sila.

Mi-e sila cand nu am habar de ce se intampla. Mi-e sila.
Mi-e sila cand nu am. Mi-e sila.

Mi-e sila cand nu incerc. Mi-e sila.

Mi-e sila cand imi e lene. Mi-e sila.

Mi-e sila ca nu vreau. Mi-e sila.

Mi-e sila ca sunt indiferenta. Mi-e sila.

Mi-e sila ca nu observ. Mi-e sila.

Mi-e sila ca nu sunt. Mi-e sila.

Cu toate aceste afirmatii contradictorii, imi place cand mi-e sila.

Tu ai cativa prieteni buni, niste vecini cumsecade si multi cunoscuti.

Despre prietenie. Despre prietenie in general se pot spune mii si mii de lucruri. Toate false. Sau paradoxuri, sau clisee. Ca daca faci asa sau asa, inseamna ca esti un prieten bun. Daca faci contrariul, inseamna bineinteles, contrariul in a fi prieten bun. Exista chiar si teste psihologice care demonstreaza cat de "prieten" esti.

Toate astea... pentru ce ?

Pentru nimic. Exact.

Eu nu am nevoie de cineva/ceva (teste, clisee, proverbe, zicale, media) ca sa-mi arate cat de buna prietena pot fi. Pana la urma, si prietenia, ca si orice alt lucru, e superficiala. O prietenie nu tine o viata, dar poate insemna cat una. Si daca stau bine si ma gandesc... nu am mai mult de 10 prieteni (intr-adevar) buni. Prieteni carora as putea sa le multumesc oricand doar pentru simplul fapt ca sunt acolo. Mereu.

Intr-o alta ordine de idei, pentru mine, prietenii ar putea fi catalogati astfel:

1. Prietenii de-o viata (sau aproape). Sunt acei oameni pe care ii cunosc de mica. Am crescut si copilarit impreuna, am impartasit primele secrete si chiar ne-am maturizat (intr-un fel sau altul) tot impreuna. Acestia sunt prietenii pe care simti ca te poti baza oricand, la orice ora din zi sau noapte, absolut cu orice.

2. Prietenii actuali (cei cu care iesi etc.). Sunt acei oameni langa care ma simt bine. Cu care imi place sa ies, sa stau, cu care ma simt in largul meu. Oameni cu aceleasi (sau asemanatoare) gusturi/preferinte ca si mine. Posibil sa ramana prieteni mult timp.

3. Prietenii cei buni. Sunt oamenii care pot face parte din orice categorie de prieteni mai sus amintite. Numarul lor e redus, dar stii si simti ca iti sunt prieteni.

4. Prietenii ocazionali. Ii cunosti, ii stii, cu unii esti in relatii destul de bune chiar. Nu obisnuiesti sa iesi cu ei, dar daca se iveste ocazia, sunt acolo gata sa-ti sara in ajutor. Majoritatea.

( avem si o subcategorie aici. Genul de prieten ocazional cu care doar te saluti.)

5. Prietenii de-o noapte. (care nu au o neaparata legatura cu noaptea). Sunt oamenii pe care ii cunosc acum, stau cu ei, rad, glumesc, aberez, ma simt bine, si in urmatoarea zi nu mai stiu nimic de ei. Uneori nu pot fi numiti prieteni, dar mie imi place mult cum suna. Am sentimentul ca, impreuna cu cei de la 3., sunt singurii care nu te vor insela vreodata. Asta pentru ca nu stiu multe despre tine, ci doar strictul necesar pentru putin fun.

PS: Pe aceasta cale doresc sa le multumesc doar pentru ca exista: Mada, Oxi, Sergiu (aka Fluffy), Alex (cu tot cu sucul lui de portocale), Ancutsa, Dan (OCS, desi nu ma leaga nimic foarte personal de el), Sebi Cel Verde, Mioritza, Didi, Cezarica Fara Frica. :)

Psst...

Nu am idee cum si prin ce mod...

Dar...

Eu am chef de iesit afara, pe aerul racoros de noapte de vara (cat inca mai este...) si de privit cele cateva stele pe care le pot privi. Asta din cauza numarului ridicat de imobile, dar deh...

Cam atat.

Va rog frumos, ridicati-mi o statuie !

Nu recent, mi-am dat seama in ce fel de tara traim. Urata. Ar fi cuvantul cel mai potrivit.

Si nu urata din punct de vedere peisagistic neaparat (desi nici asa nu stam grozav), ci din punct de vedere politic, economic, dar mai ales social.



O sa-mi exprim parerea din statutul meu de roman de mijloc. Eu, un simplu cetatean cu drepturi depline (probabil...), care face parte din generatia din jurul anului '89 & Co., unul din marii mici romani.



Si, cum si eu sunt om, deci un adevarat animal social, am drepturi, libertati, dorinte, idei, dar mai ales opinii. Proaste, gresite, eronate, fara sens si chiar misogine, sunt opiniile mele.

Nu vreau sa fiu important, nicidecum. (am impresia ca e destul de greu sa fii un om important in aceasta tara) Dar totusi, vreau sa ma simt important. Nu pentru tine, nu pentru Xulescu, nu pentru Cutarica. Pentru mine.

Meanwhile... sunt un om prea indiferent ca sa imi pese daca sunt sau nu important pentru altii.



Stiind toate astea, fara vlaga si secatuit de orice tip de chef de a fi cineva... Vreau sa fac ceva!


Pai.. daca atatia "oameni de cultura" si "de afaceri" si "de stat" din tarisoara asta sunt importanti.. eu de ce n-as fi ?!
Nu ii consider pe acesti oameni foarte presus de clasa de mijloc. Ei se considera astfel. Ba din contra, nu vreau sa se creada ca mi-as dori sa fiu in locul lor. Nici pe departe.
Dar vreau sa fac ceva! Nu stiu ce, dar ceva!
Altceva decat sa ma duc in mijlocul autostrazii si sa tip/urlu/atac/impusc/crizez (ok, am mers cam departe).
Sa fac ceva entru care sa ma consider, macar pentru o clipa, un om important.

Haideti sa facem ceva! Nu-i lasati pe astia sa ne conduca! Nu trebuie sa ne conformam unor reguli care exista doar pe hartie. Chiar nu e necesar. Suntem niste mari mici romani!
Trebuie sa fim marii mici romani!

Va rog frumos, ridicati-mi o statuie!
Dau bine la televizor, am si o mica declaratie...

Vreau o strada cu numele meu.

Urban affair.

Ieri, am fost la cutreierat aiurea prin Constanta. Da, mare oras! Ca dimensiune... Mai ales daca iei fiecare straduta in parte. Pot sa zic ca toata ziua n-am facut altceva decat sa umblu prin soarele ambitios si caldura lesinanta, prin 3 sferturi de oras, aberand despre diverse (aberatii, fireste!) cu un prieten.

Si tare fain mai este orasul asta! Cum de nu mi-am dat seama pana acum ?!

Chiar daca, consider eu, sunt multe alte orase mai ~misto~ in tara asta, cu siguranta nu mi-ar placea sa stau in alta parte. Cel putin nu acum, in sezonul estival.

Deci, cum traversam Parcul Garii, m-am simtit (pentru prima data), aici in Constanta, ca in Bucuresti. Nu stiu de ce, poate agitatia specifica unei metropole era de vina. Sau poate doar aerul ala cald care te facea, vrei, nu vrei, sa iesi din casa intr-un parc. Si unde altundeva decat in Parcul Garii ?! Ai acolo tot ce-ti trebuie ca sa te simti ca-n capitala. Masini/ troleibuze/ autobuze care misuna neincetat, Gara fiind la o intersectie distantza, deci aglomeratie. Oameni de toate varstele, de la pubertate pana la varsta a treia, ciudati, batranei cumsecade, (Clubul Pensionarilor) si chiar si un santier in lucru plin de muncitori care te fluiera. (in cazul in care apartii sexului feminin, e ok. Mai grav e cand esti de partea opusa.)

Deci, cum sa nu te simti ca-n Bucuresti ?!

Orasul asta s-a schimbat. In unele locuri in bine, in altele in rau si in altele in si mai rau. Dar ne-am obisnuit cu el si cu siguranta o vom face si de data asta. In fiecare structura din el exista parca cate o amintire. O amintire ce ma va lega mereu de acest oras.

Intr-o buna si, recunosc, asteptata zi, voi pleca de aici, la facultate. Sigur imi va fi dor. De tot ce contine el. Fiecare banca din fiecare parc poarta parca o alta amintire. Si chiar si la indiferentza mea, nu pot ramane indiferenta, macar pentru o fractiune de secunda.

Orasul asta e special. Intotdeauna va avea ceva special.

Rafturi.

(Nu ma intreba de ce am pus acest titlu.)

Inca o zi normala, inca o frustrare :)).

Astazi de dimineata, stateam si imi savuram paharul de Coca-Cola in fata monitorului, verificandu-mi mail-ul.

Da, chestia cu verificarea mail-ului a devenit o boala. Si tocmai imi stergeam mesajele spam-uri (care reprezinta 60%, daca nu mai mult, din nr. total de mesaje primite pe mail de un om conectat activ la Internet), cand vad un mesaj de la un vechi prieten, de care nu mai aflasem nimic in ultimul an si aproape ca il uitasem.

Initial, pentru o fractiune de secunda, am vrut sa sterg mail-ul, nick-ul nu-mi mai suna deloc cunoscut, deci spam! Ceva m-a indemnat totusi sa deschid mesajul. A fost ceva destul de strange, avand in vedere ca, timp in care citeam continutul, care era destul de pompos, nu-mi dadusem seama cine e expeditorul, desi tot ce scria acolo imi era foarte familiar. Spre finalul mesajului, vad niste nume foarte cunoscute, iar la semnatura, vad si numele lui. Si nu mica mi-a fost uimirea!

Aflasem asadar ca a iesit cu bine la BAC si ca se va muta in Bucuresti, student la Teatru. :).

Dar defapt nu asta e esenta acestui entry. Nu vreau sa va incarc memoria cu intamplarile mele stupide. Ideea e alta. De la evenimentul (da, pot sa-l numesc si asa!) de azi-dimineata, mi-a venit in cap o alta teorie:

Cat de usor uitam oamenii cu care nu mai tinem legatura!
De ce ?

Pentru ca noi oamenii suntem intr-o continua si ascendenta schimbare. Pe mine personal nu ma intereseaza acest lucru, am trait intotdeauna intr-un singur interval de timp: prezentul. (cred ca am sa postez un entry despre chestia asta) Dar stiu ca sunt multi aceia care nu pot s-o faca.



Revenind... Da, uitam oamenii cu care nu mai tinem legatura. Conform si zicalei "Ochii care nu se vad, se uita". Bolnava zicala!
De ce zic asta ?! E un paradox. Un om cu care nu te vezi o perioada, nu e uitat. Nu-l uiti pe el, ci uiti de el. E o anumita diferenta. O diferenta de esenta.

Ah damn. Iar nu mai am timp sa scriu.

Raman insa la o intrebare, oricine care crede ca imi poate da un raspuns, sa o faca.

De ce unii oameni de care uitam, sunt adesea oameni care au fost candva indispensabili (eu un cuvant cam pretentios) pentru noi ?

Timpul trece ?!

Timpul trece.

Noi suntem victimele timpului.

Da, adevarat. Dar si timpul este victima noastra. Pai cum ?! Pai uite asa. Timpul ne omoara. Dar, undeva de cealalta parte, noi omoram timpul. Fie ca e vorba de timpul nostru sau de al altcuiva, il omoram.

Nu v-as spune toate aceste shituri daca n-as fi ferm convins ca aveti parte de ele.

Adica... legea e chiar foarte simpla. Stam degeaba, pierdem vremea aiurea, si acuzam pe altii ca ne plictisim. Pai la asa o atitudine, avem si pretentia de a nu ne plictisi ?! Si astfel facem anumite lucruri care, speram noi, ne vor scoate din starea oarecum molesitoare de plictiseala. Bineinteles lucruri care ucid timpul.

Timpul trece. Mai e nevoie sa-l mai fortam si noi ?

Va veni o vreme (da... va veni!) cand n-o sa mai avem timp. Exact, o sa tanjim dupa timpul pe care l-am pierdut. Si o sa ne cam para rau si chiar o sa regretam ca am pierdut timpul intr-o asemenea masura. O sa ne dam seama ca n-am realizat nimic.

Vom avea nevoie de timp!

Dar ce zic eu... Eu, care nu pierd nicio ocazie de a ma plictisi. Nicio ocazie de a pierde timpul foarte aiurea.

Timpul trece.

O zi perfecta.

Cum toate posturile mele s-ar putea sa para destul de puerile si neinteresante, m-am gandit sa mai postez si astazi ceva care sa intre la aceasta categorie.
Ideea de "perfect" nu exista. Stim cu totii asta, dar nu ne place s-o recunoastem. Ne place sa credem ca putem atinge perfectiunea, care de fapt, nu exista.
Ce am sa scriu in continuare nu ma prezinta pe mine, sau pe tine, in rolul principal. Ci poate pe romanul clasic contemporan (suna straniu..), crescut la oras, care a invatat de mic cum e cu toata treaba asta de mascarici urban.
Si cum niciun lucru nu poate exista armonios fara o extrema, bineinteles ca si perfectiunea o are pe'a ei: s-o numim simplu imperfectiune. Undeva intre perfectiune si imperfectiune, se afla normalul. Banalul. Obisnuitul. Or whatever. Si hai sa vedem un prototip de zi obisnuita din viata mascariciului urban:

Ziua obisnuita.
1. Dimineata zilei obisnuite.
Te trezesti foarte tarziu. Tragi adanc aer in piept. Te ineci cu fumul de la centrala, si tusesti de la mirosul de aer infect si poluat al peisajului urban. Deschizi mai mult geamul si primul sunet pe care il auzi provine de la motorul daciei vecinului tau de deasupra, care nu te lasa sa dormi si care noapte de noapte bocane si ciocane in podea pe ritmuri de manele. Te uiti la ceas. Nu-ti vine sa crezi cat e de tarziu. Dar, nu te mai miri, nu e prima oara. Acum te gandesti la ce mai ai de facut si astazi, unde trebuie sa mai fii, cu cine trebuie sa te mai vezi, ce rol trebuie sa mai joci. Da, e o alta zi obisnuita. Din nou.
2. Dup-amiaza zilei obisnuite.
Mananci in graba chipsurile care au mai ramas de seara trecuta. Te imbraci rapid si cu grija, ca nu cumva sa fii etichetat gresit, ca intotdeauna dealtfel. Si iesi afara. Te izbeste duhoarea molesitoare de primavara prafuita. Ridici capul sus si cobori pe strada. Mergi pe aceeasi strada, pe acelasi drum, strabati aceeasi cale, te indrepti spre acelasi loc: metroul. In cale nu-ti ies decat aceeasi oameni cu aceleasi expresii plictisite si amortite pe fatza. Nimic nu e nou. Nimic nu s-a schimbat. E acelasi oras. Esti inca acelasi om.
O masina te claxoneaza. Iar ai traversat neregulamentar. Ajungi la statia de metrou. Acolo oamenii alearga frenetic si bezmetic sa prinda cate un loc in metrouri. Ai vrea si tu sa te grabesti, dar ceva in tine nu poate. Urci in acelasi metrou murdar de ani. Nu stai jos, pentru ca din nou nu ai fost indeajuns de rapid. Te bucuri insa de inghesuiala plina de mirosuri ciudate si de respiratiile acelorasi oameni. Cobori din metrou. Te opresti un moment si te zgaiesti la graf-ul dat in coltul zidului. Ceva acolo iti transmite un mesaj evident. Dar nu conteaza. Iesi din subteran. Blocuri imense si prafuite te saluta. La capatul strazii, acelasi cersetor iti implora mila. Ii lasi doi banuti, ca in fiecare zi. Da, ai facut o fapta buna, si astazi. Probabil singura fapta buna pe care o mai faci. Brusc, iti amintesti ce cauti tu defapt in multime. Te indrepti grabit spre scoala.
Stii ca urmeaza 6 ore in care ai fi sperat sa mai inveti cate ceva, dar de care esti ferm convins ca n-are sa fie asa. Trec 6 ore plictisitare si aberante. Iesi cu aceiasi prieteni pe care-i sti de ani buni in acelasi pub. Comanzi acelasi fel de mancare. Bei aceeasi bautura. Vorbesti aceeasi vorba. Vezi aceeasi oameni. Esti in acelasi element.
Totul e la fel cum era si ieri si cum speri sa nu fie si maine.
3. Seara zilei obisnuite.
Se face seara. Iesi din nou pe sosea. Meditezi la ritmul alert al acelui sfarsit de zi obisnuita. N-ai realizat nimic nici astazi. Nu e nimic. E normal. Te indrepti spre casa. In drum te mai opresti la vreun magazin, tanjesti dupa ceva ca un copil dupa o jucarie noua, dar te retragi incet.
Ajungi acasa. Aprinzi televizorul si urmaresti ultimele reclame difuzate. Nici nu mai tii minte de cand n-ai mai vizionat un film bun. Te gandesti apoi la viata prospera a altor oameni. "Cum ar fi de-as trai ca ei?" te intrebi. Dar te trezesti imediat. Aprinzi calculatorul. Iti verifici mailbox-ul. Nimeni nu ti-a scris. Nici ca te asteptai la ceva. Iti indesi castile pe urechi si dai drumul la muzica, singura prietena care te mai intelege. Nu adormi, pt ca stii ca ti-e greu sa te trezesti.

[de astfel de zile obisnuite avem parte cu totii. mai mult sau mai putin diferit]
Ziua perfecta.
1. Dimineata zilei perfecte.
Te trezesti mai devreme ca niciodata. Tragi adanc aer in piept si simti o revigorare trupeasca si nu numai. Deschizi geamul mai mult si primul sunet pe care-l auzi e ciripitul vesel al unor pasarele indragostite de viata. Nici nu te uiti la ceas. Azi nu te gandesti la nimic. Nici la ce mai ai de facut, nici la cu cine trebuie sa te mai vezi. azi nu ai nicio obligatie personala. Da, azi e o zi perfecta.
2. Dup-amiaza zilei perfecte.
Nu mananci nimic. Te imbraci incet si dezordonat. Si iesi afara. Razele unui soare maiestuos te lovesc direct in fatza. E placut. Cobori pe strada. Astazi nu mai vrei sa mergi pe acelasi drum, pe aceeasi strada, aceeasi cale, spre acelasi loc.
Te indrepti spre bulevard. Vezi oameni fara griji, bunicute cu nepoteii lor si batranei ce-si plimba cainii. Azi ceva e nou. Ceva s-a schimbat. E acelasi oras, dar tu nu mai esti acelasi om.
Ajungi insa la capatul strazii unde te asteapta acelasi cersetor care iti implora mila. Nu-i mai pui aceiasi 2 banuti, ci iti golesti jumatate din portofel, stiind ca e agoniseala ta pe o luna. Ai facut o fapta mai buna. Probabil cea mai buna dintre toate in ultima vreme. Brusc, iti amintesti ce cauti tu din nou in multime. Dar nu te mai indrepti spre scoala. Astazi nu ai chef. Te duci insa spre parc. Stii ca urmeaza 6 ore de stat intins pe iarba, de privit la nori si de ascultat povestile unor oameni trecuti de varsta a treia despre politica si vreme.
Trec 6 ore linistite si perfecte. Nu mai iesi cu aceiasi prieteni pe care-i sti de ani buni, in acelasi pub. Te duci pe o terasa. Nu mai comanzi acelasi fel de mancare. Nu mai bei aceeasi bautura. Nu mai vorbesti aceeasi vorba, si nici nu mai vezi aceeasi oameni, esti intr-un alt element. Nimic nu mai e la fel cum era ieri si speri ca si maine sa fie la fel.
3. Seara zilei perfecte.
Se face seara. Iesi din nou pe aceeasi sosea. Meditezi la ritmul alert al acelui sfarsit de zi perfecta. Te asezi pe o balustrada si privesti la fetzele oamenilor pline de griji. Te intrebi de ce-or fi atat de necajiti. Viata e frumoasa. Te gandesti ca in sfarsit azi ai realizat ceva. Astazi e ceva important.
Te indrepti spre casa. Ajuns in scara blocului, vecinul manelist iti marturiseste cat de misto a fost ultimul concert al trupei tale preferate, si cat de bine canti tu la chitara. Zambesti. Intri in casa. Nu aprinzi televizorul. Nici calculatorul.
Azi nu te intereseaza ultimele reclame, nici mailboxul. Azi nu te mai gandesti la viata prospera a nimanui. Astazi contezi doar tu. Te intinzi pe podea, cu lumina aprinsa., fara sa te gandesti la nimic. Becul se arde. Te amuza. Azi a fost ceva special.

A se lua in considerare: aceste povestiri sunt prototipuri.

Elemente surpriza. Oare ?!

Azi mi-a venit in cap o intrebare ridicola: de ce suntem atat de prosti ? Intrebare care, de regula, mi-am mai pus-o de nenumarate ori.
Tin sa mentionez ca in urmatoarele randuri ma voi referi strict la ceea ce vad eu, deci la mediul meu. Ceea ce nu inseamna ca oricine, de oriunde altundeva, ar reprezenta o exceptie.
Noi suntem prosti.
Si cand spun "prost" nu ma refer la scoala, sau la cultura generala, sau la cultura muzicala sau whatever. nicidecum. Suntem prosti prin simplul fapt ca deseori facem lucruri pe care nu stim de ce le facem. Spunem lucruri pe care nu stim de ce anume le spunem. Luam decizii proaste chiar si atunci cand avem la dispozitie atat timp, cat si situatii convenabile. Si spun "noi" pentru ca nu, nu vreau sa incerc sa ma exclud. Da, in conditiile acestea, sunt un om prost. Dar macar eu recunosc. Si cineva spunea odata "Si ca sa-ti dai seama ca esti prost iti trebuie putina minte". Si mare dreptate avea! Dar bun, sa lasam asta.
Hai sa luam cateva exemple de prostie dintr-o sfera mult cunoscuta noua: HI5-ul. Primul mare semn este ca Hi5-ul a devenit, de ceva vreme, locul pentru dating a multor persoane. Oriunde te uiti, vezi copilasi pe care taticu ii rasfata si care pierd timpul prin cluburi selecte cu multa bautura aleasa si fetitze (sau baietei, nu discriminam!) . Dar ideea asta a fost dezbatuta in alt blog entry, si nu mai reluam.
Revenind... Commenturile de pe Hi5 au devenit infecte. Nu ele cat cei care le scriu. Clasicul "nice pic" e foarte demodat. Chiar depasit. Cata minte sa ai sa dai astfel de comment la o poza?! Daca doar atata lucru iti transmite tie o poza, inseamna ca spiritul tau critic e la pamant.
Tot la fel de des intalnit e si commentul oarecum cu alura comunista gen "emo" sau "cool" sau "hippie" sau "heavy!" sau.. sau.. sau.. Adica, de ce sa dai un comment format dintr-un cuvant care nici macar nu e cuvant ? "emo". Chiar atat de superficiali am ajuns incat sa etichetam pe oricine dupa un tricou sau dupa o freza ? Adica vrei sa-i pui elegant o eticheta, si sa-l pui frumos in raft, ca sa stii de unde sa-l iei ? Patetic.. Dar ok, iar deviam. Ceva cu adevarat stresant, cu privire la commenturile la poze, sunt acele mesaje "nice pic, bla bla... te astept cu un comment si pe la mine". Mai oamenilor, get a life! Commenturile, ca si nr de vizitatori, pe Hi5 nu sunt totul. Imi pare rau ca va stric lumea si ca va cobor de pe norisorul vostru dar... noi cu totii avem o viata! Traiti-o!
Si, apropo de asta, ar fi multe de zis.
Alta mare problema e cu pozele de pe hi5. Frustratele care-si pun poze cu sani, fund, si alte parti ale corpului dezgolite. Mai grav e cand si le pun ca primary photo. Adica, in locul unde ar trebui sa fie poza cu fatza, noi vedem o poza cu un fund. Dragutz... Mai nou, chestia e valabila si la baieti. Traim intr-o tara foarte ciudata. Mai rau e cand nu-ti dai seama pe parcurs si observi asta dintr-o data.
Ah era sa uit... mai nou, tot pe HI5, am mai obervat ceva care de ceva timp ma calca pe nervi. Mesajele spamuri, cunoscute si ca mass-uri. Totul a inceput cu ideea oarecum tampita a unora care si-au dat seama ca pot folosi serviciul "Scraps" pentru a anunta ceilalti useri ce poze si-au mai pus, ce update-uri au mai facut etc. Si au inceput cu invazia mass-urilor. Asta pe de-o parte. Pe de cealalta parte, vin cei care vor sa fie scutiti de mass-uri si lanseaza campanii anti. De aici primim mesaje in cantitati industriale in casuta de inbox, astfel ca noi nu mai stim daca cineva ne scrie noua personal sau doar trimite un spam de rahat. ( ca o paranteza, pentru cei stresati, incercati block user, ai nevoie numai de rabdare ;) )
Ca o concluzie, pentru ca vreau sa inchei, am ceva de vazut la TV si deja am pierdut, Suntem Prosti! Adica dupa cum bine puteti observa, multi dintre cei care au prioritatea la Internet n-ar trebui s-o aiba. Sunteti prosti pentru ca nu stiti de ce faceti asta. Nu stiti cu ce va ajuta sa trimiteti un mesaj idiot sau un comment inutil. Pentru ca, sa nu credeti ca pe mine, sau pe X, sau pe Y, ne-ar interesa in vreun fel ce credeti voi despre poza asta. Nu frate, nu ma intereseaza. Nu-mi pasa. N-am nevoie de parerea ta. Daca tie o poza ti se pare emo, nestiind bineinteles ce inseamna emo, si simti nevoia s-o spui, spune-o. Dar spune-o pentru tine. Pentru ca pe mine n-ai sa ma schimbi oricum.Dar am deviat de la subiect destul.
....


Pentru moment, ma intorc la ale mele. Si atat de bine ma simt cand maine dimineata am sa-mi vad mesaje cu "ce blog entry de prost gust". Hai, Voie Buna.

Pentru ca...

De ce blog ?
Pentru ca...
Pentru ca vreau si nu sunt sigura daca pot.
Pentru ca nu inteleg anumite lucruri.
Pentru ca sunt o indiferenta careia ii pasa.
Pentru ca incerc sau cel putin incerc sa incerc.
Pentru ca stiu ca nu stiu.
Pentru ca vreau si vreau sa stiu si daca pot.
Pentru ca timpul trece.
Pentru ca am frustrari. (cum de altfel avem cu totii)
Pentru ca nu ma uit inapoi. Nu, de ce mai multe ori.
Pentru ca vreau si pot.